Purtăm haine în care ne dorim să ne simțim confortabil și, mulți dintre noi, vrem „să ne stea bine”, să ne facă distinși, frumoși, cu prestanță, atrăgători. Despre oricine, hainele pe care le îmbracă spun multe: despre atenția față de propria persoană, respectul față de ceilalți, dorința de a fi acceptat și prețuit, nevoia de frumos ori de a ascunde defecte fizice sau de a ne evidenția atuurile fizice.
Ne place să-i privim pe cei bine îmbrăcați, privirea noastră se bucură, unii căutăm minusurile, contestăm calitatea ori exprimăm laude sau mici-mari răutăți. Mi-a trecut prin minte, la un moment dat, ideea că, în afară de haine, ne mai îmbracă ceva: sentimentele. Adesea nu realizăm că haina sentimentelor nu o alegem, ci se constituie ca un rezultat al structurii noastre afective.
Suntem îmbrăcați în viață în sentimentele noastre, cum ar fi: iubirea, încrederea ori neîncrederea în alții și în noi, teama sau curajul, anxietatea, disperarea, speranța, optimismul, îndoiala, superioritatea ori inferioritatea în comparație cu alții, însingurarea, strălucitoarea haină a victoriei, bucuria regăsirii și multe altele.
Cred, de fapt, că nu purtăm haina unui singur sentiment, ci multe haine deodată, cu care s-ar putea să nu ne simțim întotdeauna confortabil. Am putea, deci, să încercăm, așa cum ne potrivim hainele, să ne așezăm cât mai armonios sentimentele.
GABRIELA CRISTACHE este absolventă a Facultății de Filosofie și a fost dascăl de „Carabella”…