Oamenii au în vocabularul lor cuvântul iertare, al cărui înțeles este prețuit sau golit de conținut, considerat incomod ori prea sensibil, uneori stânjenitor. În general, ne cerem iertare pentru fapte sau greșeli mici, amânăm să ne cerem iertare sau, chiar, ne considerăm deasupra celor față de care ne este greu să acceptăm că am greșit.
Orgolii mici, orgolii mari fracturează relațiile dintre oameni și, astfel, relațiile se sudează strâmb, rupturile nu se mai repară și legăturile oamenilor șchiopătează până la sfârșit. Ar mai fi o posibilitate, aceea de ajustare a mândriei omului, dacă s-ar produce o rectificare a felului în care ne vedem pe noi înșine.
Între rugăciunile de seară este una către Sfântul Duh, ca o chemare la luciditate și care cuprinde o enumerare aspră: „Păcatele mele, cele de voie și cele fără de voie, cele știute și cele neștiute, care sunt din tinerețe, din obiceiul cel rău, din voia cea slobodă și din lene: ori de m-am jurat cu Numele Tău, ori de l-am hulit în gândul meu, sau pe cineva am ocărât, sau pe cineva am clevetit în mânia mea, sau am scârbit, sau de ceva m-am mâniat, sau am mințit, sau fără de vreme am dormit, sau un sărac a venit la mine și nu l-am socotit, (…) sau pe cineva am osândit, sau m-am mărit, sau m-am trufit, (…) sau ceva rău am cugetat, (…) sau altceva rău am făcut și nu-mi aduc aminte (…)”. Există iertare pentru acestea și pentru încă multe altele, poate mai rele? Răspunsul complet îl vom afla cândva, fiecare dintre noi.
Știm, și oricum aflăm chiar fără să ne dorim, că în viața de fiecare zi oamenii greșesc unii față de alții, uneori iremediabil. Există iertare între oameni? Uneori da, alteori nu, alteori nu se poate ierta din tragice motive. Cred că iertarea adevărată înseamnă înțelegere și acceptare, generozitate și forță. Cei cu inimă cuprinzătoare găsesc puterea de a reclădi trăiri și sentimente, alții strâng amarul remediilor împreună cu amintirile și nu se pot elibera din strânsoarea cicatricilor care le schimbă „fizionomia personalității”, făcându-i asemenea mutilaților întorși din bătălii și care, ajunși acasă, nu mai știu cum să trăiască în timp de pace.
Vina e grea, amintirea e grea, cum oare poate deveni iertarea ușoară?
Gabriela CRISTACHE este absolventă a Facultății de Filosofie și a fost dascăl de „Carabella”…
Facebook
WhatsApp
TikTok
