PUNCTUL PE CUVÂNT – Gabriela CRISTACHE – Iarăși despre îndoielile noastre…

Poate că am întârziat ori am ajuns prea devreme, poate că am amânat decizii care ar fi avut consecințe bune, poate că nu am înțeles sau am înțeles în felul care era mai comod pentru noi, poate că nu am fost înțeleși la timp, poate că nu era momentul, poate că nu era cazul, poate că nu noi eram cei așteptați ori doriți, poate că nu era, nu este locul nostru cel în care am ajuns, poate că nu vrem să spunem tot, poate că e cazul să tăcem, poate că ar trebui să ne îndoim de „adevăruri” afirmate prea vehement, poate că am făcut bine altora, poate că nu ar fi trebuit să ne lăsăm umiliți, poate că nu am văzut suferința celuilalt…

   Am găsit într-o rugăciune către sfântul Duh un decent examen de conștiință: „…sau pe cineva am ocărât, sau pe cineva am clevetit în mânia mea, sau am scârbit, sau de ceva m-am mâniat, sau am mințit, sau fără de vreme am dormit, sau vreun sărac a venit la mine și nu     l-am socotit sau pe fratele meu l-am scârbit, sau m-am sfădit, sau pe cineva am osândit, sau m-am mărit, sau m-am trufit, sau stând la rugăciune mintea mea s-a îngrijit de vicleniile acestei lumi, sau răzvrătire am cugetat, sau prea m-am săturat, sau m-am îmbătat, sau nebunește am râs, sau ceva rău am cugetat, sau frumusețe străină am văzut și cu dânsa       mi-am rănit inima, sau ce nu se cade am grăit, sau de păcatele fratelui meu am râs, iar păcatele mele sunt nenumărate…”

   Despre îndoielile noastre, poate că…

Gabriela CRISTACHE este absolventă a Facultății de Filosofie și a fost dascăl de „Carabella”…