PUNCTUL PE CUVÂNT – Gabriela CRISTACHE – Haine mai vechi

Cred că, unii dintre noi, avem o relație afectuoasă cu hainele pe care le purtăm, nu doar pentru că ne plac, ci pentru că sunt legate de momente importante din viața noastră. Dăruim din hainele noastre altora, din mai multe motive, le păstrăm pe unele pentru că nu ne putem despărți de ele, au pentru noi mai mult decât valoarea dată de utilitatea lor.

Am trăit, uneori, un sentiment de derută, chiar de panică, atunci când a trebuit să găsesc un rost hainelor unor persoane dragi, care nu mai sunt. Când proprietarii lor le purtau, poate erau prea puține, când nu mai avea cine să le poarte, dintr-odată au devenit prea multe.

Avem cu hainele pe care le-am purtat o relație care nu include neapărat satisfacția, bucuria. Pe unele le considerăm purtătoare de noroc, altele ne reamintesc clipele când i-am pierdut pe cei dragi, unele ne evocă zile ale unor importante descoperiri personale ori luptele cu boala și, uneori, vindecarea.

Ne privim hainele (și unele au, poate, peste 20 de ani…), le reașezăm în locul pe care-l considerăm potrivit și ele rămân acolo o vreme, până le găsim din nou și rememorăm ceea ce a fost. Mai păstrăm câte ceva de la copiii noștri, acestea fiind, de regulă, motive de tandre evocări ale vremurilor fericite.

Câteodată, o bucurie – atât a trupului cât și a sufletului –  este să îmbraci o haină mai veche, plăcut mirositoare, care ne mângâie și ne duce într-un trecut mai îndepărtat. O singură haină este veșnică, dacă a fost îmbrăcată la timp: „Câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați     și-mbrăcat…”

 

GABRIELA CRISTACHE este absolventă a Facultății de Filosofie și a fost dascăl de „Carabella”…