O dezbatere difuzată de TVR Cultural mi-a reactualizat nevoia de a clarifica gândurile despre pierderea celor dragi și despre doliu. Fiecare dintre noi am trăit acest fel de experiență și am dus-o după putere: cu revoltă, cu resemnare, cu o uriașă durere și spaimă, adăugându-se și imposibilitatea de a ne explica cum se petrece (s-a petrecut…), chiar dacă am cunoscut circumstanțele.
Participanții la dezbatere nu foloseau cuvântul moarte, ci se refereau la plecare, dispariție, pierdere. Acest mod de exprimare l-am întâlnit și eu la unii dintre cei apropiați, dar am auzit la alții din familie cuvântul rostit deplin, ca orice altul al limbii române.
Pierderea și doliul care urmează sunt trăite de oameni în felul lor propriu, dar și marcat de cutumele locului, a căror respectare este considerată, de cei mai mulți, ca fiind obligatorie. Simțim că aceste evenimente din viața noastră sunt niște pietre de hotar, dincolo de care viața nu mai este la fel, se modifică din mers și chiar nu știm cum să umplem golul rămas în universul nostru afectiv: ne atașăm de obiecte care evocă prezența celor pe care i-am pierdut, se reactualizează mai des amintiri cu ei, redescoperim că, poate, am greșit față de ei, că nu i-am întrebat ce am fi vrut să știm, față de unii avem promisiuni neținute, regrete pentru cuvinte sau gesturi făcute, absențe de lângă ei ori judecăți prea grăbite.
Nu trăim toți la fel, după pierderile pe care le-am suferit, mai ales nu trăim la fel durerea, cât de mare o fi fost ea, poate că avem un sentiment de ușurare că greul a trecut și urmează întrebări și alternative noi, datorii noi, alte nevoi de a putea trăi normal, dorința sau teama de a ne afla în fața mormântului în care i-am așezat.
Trăim doliul, de multe ori, înlăuntrul nostru, unii dorim și credem că va fi perpetuu, alții dorim să uităm repede de el. Dar, mai mult decât exteriorizarea doliului este ceva ce nu poate fi așezat în cuvinte, începe o viață diferită, în care trebuie să decidem ce să facem cu locul rămas liber și să ne respectăm îndatoririle de onoare: rugăciunea pentru ei și dragostea pentru amintirea lor.
GABRIELA CRISTACHE este absolventă a Facultății de Filosofie și a fost dascăl de „Carabella”…