Din când în când, trăiesc bucuria descoperirii fericitei alăturări a cuvintelor (nu alte mele…) și atunci trăiesc într-o sărbătorire a acestei revelații. Mă gândesc ce dar a avut cel ce a pus alături cuvinte simple, făcând frumosul mai frumos și mai profund. Uneori știu răspunsul, dar cuvintele mele ar fi sărace și neputincioase și n-ar reuși să exprime ceea ce am înțeles, le-aș rescrie undeva, mă întreb însă cine ar vrea să le cerceteze ori să le așeze în locul potrivit.
Cea dintâi comoară a acestor întâlniri fericite sunt Psalmii: „Slujiți Domnului cu frică și vă bucurați de El cu cutremur”. (Psalmul 2) Este aici un îndemn, iar în Psalmul 8 găsim o întrebare: „Ce este omul că-Ți amintești de el? Sau fiul omului că-l cercetezi pe el?” Iar în altă parte, se exprimă înțelegerea smerită a ceea ce Domnul a spus: „Cuvintele Domnului, cuvinte curate, argint lămurit în foc, curățat de pământ, curățat de șapte ori.”
Primul verset al Psalmului 17 a făcut posibilă o minunată cântare pe care unii preoți aleg să o cuprindă atunci când oficiază liturghia: „Iubi-Te-voi, Doamne, vârtutea mea, Domnul este întărirea mea și scăparea mea și izbăvitorul meu”.
Contemplarea creației divine este pusă în primul verset din Psalmul 18: „Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria. Ziua zilei spune cuvânt și noaptea nopții vestește știință”. Cât adevăr este cuprins în acest verste (Psalmul 21): „Mânca-vor săracii și se vor sătura și vor lăuda pe Domnul; iar cei ce-L caută pe Dânsul, vii vor fi inimile lor în veacul veacului”.
La sfințirea unei biserici, ierarhul rostește aceste cuvinte de consacrare: „Ridicați căpetenii porțile voastre și vă ridicați porțile cele veșnice și va intra Împăratul slavei. Cine este acesta Împăratul slavei? Domnul cel tare și puternic, Domnul cel tare în război”. (Psalmul 23)
Să ne gândim la un adevăr reînnoit zi de zi și ceas de ceas: „Anii noștri s-au socotit ca pânza unui păianjen; zilele anilor noștri sunt 70 de ani. Iar de vor fi în putere 80 de ani și ce este mai mult decât acești, osteneală și durere.” (Psalmul 88)
Concluzia la care am ajuns este cea dintr-o rugăciune începătoare și e legată de priceperea și puterea noastră de înțelegere: „…ajută-mi și îndreptează inima mea, să încep cu înțelepciune și să sfârșesc cu fapte bune acești Psalmi insuflați de Dumnezeu, pe care Duhul Sfânt i-a rostit prin gura lui David și pe care și eu, nevrednicul, voiesc să-i rostesc acum. Dar, cunoscându-mi nepriceperea și căzând înaintea Ta, mă rog Ție și cer ajutor de la Tine…”
GABRIELA CRISTACHE este absolventă a Facultății de Filosofie și a fost dascăl de „Carabella”…
Facebook
WhatsApp
TikTok
