PUNCTUL PE CUVÂNT – Gabriela CRISTACHE – Emoții în secunde

Suntem traversați de emoții, stări în fiecare zi a vieții și ele ne șlefuiesc, ne transformă în entități cu amprentele multor trăiri. Sunt oameni care nu le iau în seamă și doresc să le disimuleze și alții care se lasă văzuți în clipele de trăiri intense. Cred că nu decidem noi cum și ce să arătăm și că este întemeietor felul în care suntem structurați.

Ceea ce vibrează în noi este generat de lucruri mici sau mari, de întâmplări obișnuite sau surprinzătoare și, deseori, nici nu știm cum vom reacționa. Ne invadează stări care pot deveni resurse de energie sufletească pentru mult timp. Iubirea celor din jur, încrederea arătată, o chemare, o provocare, o agresiune sau un gest prietenos ne fac să reacționăm într-un mod, deseori, imprevizibil.

Am cunoscut oameni a căror prezență genera optimism,dorința de a face bine, hotărârea de a învinge, de a face mari schimbări. Totodată, am fost și în prezența unora care, prin tot făceau, opreau orice elan, veștejeau bucuriile, instaurau nesiguranța ori teama, dădeau implicit nevoia de revoltă. Trist este ca o femeie într-o relație cu un bărbat să fie neliniștită, nesigură, umilită și abandonată afectiv. Nu pot uita ochii obosiți de atâtea dureri ori slaba speranță a cuiva încercat de respingeri de tot felul..

Mulți dintre noi am trăit emoții concentrate în puține secunde: frica de boală, moarte, necunoscut, agresiune, dezaprobarea celorlalți, frica de a fi ridicoli, de a fi mai prejos de alții, de a fi umiliți în fața celor care contau pentru noi. Alteori, nesiguranța face din oameni ființe slabe, disperate chiar, aflate în căutarea unui sprijin, a unui adăpost sau chiar a unui miracol care să facă să dispară incertitudinile.

„Emoții în secunde” aș numi și revelațiile datorate frumosului, indiferent de formele în care ni se înfățișează. Atunci am sentimentul că m-am întâlnit cu ceva dorit, așteptat, care să-mi facă ora sau ziua mai bună, să-mi aducă pacea mult dorită, să-mi facă mai suportabilă căutarea odihnei.

Eu (cred că și alții) am avut etape de viață în care îmi era greu să fiu cu mine însămi și atunci căutam ceva care să facă acceptarea unei situații mai ușoare. Rareori reușeam și atunci aveam în minte chemarea Lui: „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați și Eu vă voi da odihnă”. (Matei, 11; 28-30)

GABRIELA CRISTACHE este absolventă a Facultății de Filosofie și a fost dascăl de „Carabella”…