Avem așezate, pe parcursul vieții, de toate: emoții, sentimente, trăiri intense, căutări și regăsiri, victorii și înfrângeri, descoperiri, dureri, surprize, revelații. Mai mari sau mai mici, neinteresante pentru alții, importante pentru noi… Mă gândesc, uneori, cât ne poate schimba durerea fizică, pe care am vrea să o diminuăm prin puterea voinței noastre sau chiar să o facem să dispară.
Propria durere fizică ne înstrăinează de ceilalți, îi determină pe apropiații noștri să-și facă griji pentru noi, le perturbă ritmul zilnic și chiar le amplifică grijile, iar pe noi ne schimbă în ființe care, fie își disimulează suferințele, fie sunt strivite de ele.
Alte dureri, greu de dus și foarte complicate, se așază ca niște separatoare de sensuri, uneori sunt demolatoare pentru personalitatea noastră și, de multe ori, nu pot fi ascunse. Ele se cicatrizează în felul nostru de a fi și sunt grele achiziții ale memoriei noastre.
Noi toți, cred, avem o memorie a propriilor dureri și, astfel, ne vizitează amintiri care ne propun reînnoirea unor lucruri sau întâmplări din trecut: pierderea celor dragi, respingeri, nedreptăți suferite, eșecuri, greșeli ale noastre sau ale altora, trădări…
Toate acestea devin un înveliș care ne schimbă atât de mult, încât parcă ne este rușine că am fi putut fi altfel.
GABRIELA CRISTACHE este absolventă a Facultății de Filosofie și a fost dascăl de „Carabella”…
Facebook
WhatsApp
TikTok
