Ce reprezintă distanțele pentru noi? Uneori încercări de răbdare, alteori amânări, spații de siguranță, trufașe izolări, jalonări ale unor etape… Le acceptăm ca pe un dat, ne bucurăm să știm că există, uneori le instituim chiar noi. Atunci când ele se împletesc cu timpul nostru și al altora, ele înseamnă o curgere a vieții spre ceva: spre împlinirea unui ideal, spre alte etape și, în cele din urmă, spre capătul unui drum.
Distanțele pot fi marcate de voința noastră, de curaj, de teamă și entuziasm, de încrâncenare, de speranță, de toate acestea împreună ori în combinații de mai multe sau mai puține.
Distanța dintre răsăritul și apusul soarelui, ce timp, ce răstimp! Bogat în trăiri, rarefiate intenții, gânduri, sentimente! O zi-lumină poate fi bogată sau săracă, nu totdeauna putem noi decide în legătură cu asta, însă de multe ori constatăm că percepem fie lungimea, fie scurtimea acesteia.
Interesantă este și distanța dintre pragurile vârstelor: ne transformăm, devenim mai înțelepți, mai empatici, mai blazați, mai temperați, mai creativi, mai harnici și, unii dintre noi, ne raportăm cu grijă la distanțele anterioare. Uneori, oamenii aleg, instinctiv sau conștient, să pună între ei distanțe spațiale sau temporale.
Viața ne descoperă dacă acest fapt ne este de folos ori dacă subțiază convingeri sau sentimente și, astfel, raporturile interumane se așază cumva, poate reconfigurate.
Gabriela CRISTACHE este absolventă a Facultății de Filosofie și a fost dascăl de „Carabella”…
Facebook
WhatsApp
TikTok
