Bine-ar fi să putem găsi cele mai cuprinzătoare cuvinte la timpul potrivit! Li se întâmplă unor oameni a căror viață este curată, purtare smerită și minte înțeleaptă. Sunt îndreptățiți să pună în cuvinte adevăruri ce ar trebui reamintite oricât de des. În afară de entuziasmul legat de onomastică, oamenii se opresc rareori să facă legătura dintre propria viață și faptele sfinților pe care îi invocă festivist.
Mi-am dorit de multe ori să pot așeza în cuvinte ceea ce am aflat și am înțeles în viața mea despre Maica neamului creștinesc. Poate că nici acum nu este timpul, totuși s-a rostit în mintea mea o chemare ca, măcar după puțina mea pricepere, să exprim gândurile care mă cutreieră. „Femeie, iată fiul tău! Fiule, iată mama ta!”
Cuvintele Mântuitorului ne încredințează grijii celei care în cântări este numită Apărătoare Doamnă, și cei care-și îndreaptă rugăciunile spre ea o vor cunoaște ca pe primitoarea săracilor și ajutătoarea străinilor, bucuria scârbiților și acoperitoarea necăjiților, binecuvântarea tuturor timpurilor anului, ceea ce iei în atotputernicele tale mâini pe cei părăsiți de doctori, ceea ce știi cele cu anevoie de prevăzut și la vreme le spui celor ce au nevoie de ele, grabnică ajutătoare a celor obosiți de mâhnire și de întristare.
Născătoarea de Dumnezeu, ceea ce e mai mărită decât heruvimii și mai slăvită fără de asemănare decât serafimii este expresia frumuseților pe care Creatorul le-a așezat într-o singură ființă: floarea darurilor, Sfânta Sfintelor și scară cerească, Împărăteasa îngerilor.
Oamenii își pierd uneori speranța când sunt greu încercați și chiar nu reușesc să vadă de unde ar putea veni ajutorul, scăparea. Cei ce știu să ceară să nu fie încredințați ajutorului omenesc, adesea ineficient și incert, află că ele poate veni, chiar în chip neașteptat, de la Maica Vieții.
GABRIELA CRISTACHE este absolventă a Facultății de Filosofie și a fost dascăl de „Carabella”…