PUNCTUL PE CUVÂNT – Gabriela CRISTACHE – De ce?

   De câțiva ani îmi reordonez „de ce-urile”. N-am devenit mai înțeleaptă ci, mai curând, mai resemnată. N-am niciun merit, așa m-a modelat timpul. 

   Și-mi spun deseori: de ce m-aș mira de întâmplări despre care nu știu suficient? De ce aș judeca un comportament influențat de factori mulți și foarte diverși? De ce ar trebui să mă supăr pe oamenii care nu mă plac? De ce m-aș mândri cu calități pentru a căror dobândire     n-am nici un merit? 

   De ce, rememorând trecutul, aș regreta că am pierdut un timp pe care l-aș fi putut valorifica? De ce am așteptat întâmplări care m-ar fi făcut să mă mândresc? De ce n-am făcut alte alegeri legat de oameni și de priorități? 

   De ce m-am temut când nu era cazul? De ce am considerat că frumusețea fizică ori inteligența trebuie însoțite de moralitate și bunătate? De ce în adolescență n-am făcut deosebirea dintre a dori să iubești și a iubi? 

   De ce nu conștientizez mai mult că a fi diferit e ceva ce întâlnim foarte des? De ce nu pot să mă adun la rugăciune așa cum se întâmpla cândva? De ce vorbe și fapte care m-au durut sunt întipărite peste peretele memoriei? 

   De ce mă blochează violența verbală și-mi produce o teamă persistentă? De ce am primit atât de mult bine, când nu sunt convinsă că l-am meritat? De ce uneori nu mă bucur, deși pare timpul potrivit? 

   De ce uneori mi se termină cuvintele și emoțiile mele par epuizate? De ce  oboseala fizică pune un semnificativ stop în multe dintre acțiunile mele? De ce trăiesc cu această convingere că timpul nu ajunge pentru fapte, sentimente, evenimente și mă tem de prea-târziu? 

   Chiar, de ce?

 

GABRIELA CRISTACHE este absolventă a Facultății de Filosofie și a fost dascăl de „Carabella”…