Descoperim cândva, poate târziu, că avem alte criterii de a da cinstea pe care o credem cuvenită semenilor noștri. Nu cred că o facem pentru că am devenit mai înțelepți ci, mai curând, pentru că am mai aflat câte ceva din propriile experiențe. Și astfel, înțelegerea noastră găsește oameni care ne impun respect prin viața lor, prin ceea ce aleg sau nu să facă ori să spună, a căror prezență luminează trăirile celorlalți. Uneori, cu mâna pe inimă și cu fruntea plecată, omagiem pe cel ce are timp și disponibilitate pentru semenii lor, aflați în neputință.
Cinste celor ce dau la nevoie o mâncare caldă, medicamente, o haină curată și folositoare celor ce nu au, cinste celor care nu strivesc cu disprețul lor pe cel umil, neștiutor, speriat ori cu mintea atinsă de boală, cinste celor ce nu răzbesc ridicând vocea și nu țin să aibă mereu dreptate, cinste celor ce nu-și etalează bogăția și nu umilesc pe cei aflați în sărăcie…
Respect celor ce tac, deși sunt nedreptățiți, priviți printre prejudecăți, etichetați fără să o merite… Respect celor modești, celor ce nu mint și nu înșală pe semenii lor ori nu se răzbună pe cei ce le-au făcut vreodată rău…
De multă vreme resping ideile de „cel mai, cea mai” sau „meritul este al…”, pentru că îmi par orgolioase inutilități. Dacă însă, cineva a dăruit, a consolat, a îngrijit, a lăsat pe altul să aibă acces înainte de rând la ceva urgent și necesar, a dat din timpul său pentru a asculta un om îndurerat, a rostit o rugăciune pentru cel bolnav, s-a abținut de la bârfă sau de la a judeca grăbit pe altul, a devenit prieten celui însingurat, cel puțin o mică parte din mersul lumii a fost mai bun.
Cândva a bătut la ușa mamei mele un călător, un om necăjit, un țăran din Munții Mehedinți. Unii dintre cei ce trăiesc acolo sunt singuri și săraci. Omul coborâse la Herculane să găsească ceva de lucru. În acele vremuri se tăiau lemnele manual, cu fierăstrăul și mulți câștigau un ban astfel sau plecau să cosească fânețele din împrejurimi. I-a cerut mamei mele o farfurie de mâncare gătită. Și cea care ducea, în fiecare zi, mâncare vecinelor mai neputincioase l-a așezat pe om la masă și i-a ținut tovărășie. Tot ea a primit în zi de sărbătoare, la masă, o țigancă pe care o cunoștea de mulți ani, cu simplitatea omului primitor.
Cinste, deci, celor cu inimă caldă și brațe deschise pentru oamenii care au nevoie de sprijinul altora!
GABRIELA CRISTACHE este absolventă a Facultății de Filosofie și a fost dascăl de „Carabella”…
Facebook
WhatsApp
TikTok
