Pe oameni îi despart sau îi unesc motive uneori surprinzătoare. Trăim alături de oameni în diverse contexte sociale, de la cele mai restrânse până la cele mai ample și, uneori, ne mirăm cât de mult ne deosebim unii de alții prin concepții, prin opțiuni, prin felul de a ne raporta la semeni, la momentele fericite sau dramatice.
Evenimentele în desfășurare din Orientul Apropiat sunt o tragică ilustrare a faptului că între popoare se pot găsi abisuri de netrecut, se petrec tragedii în care victime sunt cei pentru care alții decid, că mor copiii abia născuți și că, mai mult decât dorința de pace, contează dorința de a distruge, de a ucide, pentru că nu contează cine este sacrificat ci revanșa, răzbunarea.
Astfel, o parte a omenirii asistă uimită și neputincioasă și se întreabă a cui este dreptatea, dacă ea se poate înfăptui și cum. De altfel, se pare că pe oameni îi dezbină multe și că mulți nici nu-ți propun să audă, să asculte sau să înțeleagă ceea ce au de spus semenii lor.
E ascultat, de multe ori, cel ce vorbește mai tare și mai mult, de nevoie sau cu speranța împuținării stresului. Aparențele sunt, uneori, considerate drept adevăruri incontestabile, mândria și sfidarea reduc la tăcere pe cei discreți în manifestări și simplitatea este catalogată drept sărăcie.
Săraci de ce, prin ce? Săraci prin bunurile materiale deținute sau prin lipsa educației, cinstei, modestiei, empatiei, sărăciei vocabularului sau absenței orizontului cultural?
Gabriela CRISTACHE este absolventă a Facultății de Filosofie și a fost dascăl de „Carabella”…