Și cine înțelege bine? Cine e mai puternic? Cine trebuie să decidă și pentru cine? Cine dă mai mult? Cine iubește sau urăște mai mult? Cine este mai calm? Cine este mai atent? Cine face mai bine? Cine reușește primul? Cine este mai iubit? Cine ajută mai mult? Cine este cel mai curajos? Cine amenință cel mai tare? Cine este cel mai frumos? Cine este cel mai bogat? Și în ce? Cine a pierdut și cine a câștigat? Cui i se cuvin laudele? Cine merită să primească mai mult? Cine are glasul mai puternic? Cine trebuie să rezolve? Cine trebuie să fie pedepsit? Ce doare mai tare? Ce-ar fi dacă…?
De ce a fost posibil? Ce urmări va avea? Încotro? Cum? De ce? În ce fel? Până când? De ce nu acum? De ce eu? De ce am dat și nu mi se dă? De ce mi se întâmplă mie? De ce am suferit? De ce nu mi s-a îndeplinit dorința? De ce nu sunt iubit? De ce am iubit? De ce nu înțeleg? De ce mi se fură? De ce-mi zâmbește un om?
Vrem să primi răspunsuri și să dăm, uneori întrebările sunt doar retorice, alteori știm răspunsurile dar vrem reconfirmări sau alternative. Ceea ce poate ar trebui să avem în vedere este că nu întotdeauna răspunsul este unic și nu de fiecare dată ne este adresat. Să ne mai gândim și la: dreptatea altuia-dreptatea mea, părerea altuia-părerea mea, binele altuia-binele meu și să nu fim mereu noi cei ce tragem concluziile.
(Din volumul „Ceasornic fără minutar”, în curs de apariție la Editura Bibliotheca, în luna mai…)
Gabriela CRISTACHE este absolventă a Facultății de Filosofie și a fost dascăl de „Carabella”…