Ne dorim să ne știm în siguranță, pentru că, în majoritatea situațiilor, nu stăpânim mersul evenimentelor. Deși, uneori, credem că o putem face. Unii își doresc să nu pornească singuri la drum, să nu fie singuri atunci când iau decizii sau înfruntă adversari. Sunt oameni luptători ori alții în permanentă defensivă, curajoși ori vicleni, fiecare făcând față cum poate încercărilor dintr-o viață.
Ce știm să facem cu puterile noastre? Unii mult, alții mai puțin, unii se mândresc, alții se rușinează, căutând să-și justifice purtarea. Mă gândesc la faptul de a fi curajos. Încercăm, uneori și reușim, să înfruntăm cu demnitate și îndrăzneală întâmplările din viață și curajul vine, deseori, din disperare; știm că nu există alternativă. Curajul este și o probă a iubirii pentru aproapele nostru și conștientizăm că, avându-l, facem mai suportabile încercările pentru cei dragi.
Chemăm în ajutor, pentru a răzbi, familia, prietenii, pe Maica lui Dumnezeu sau pe Fiul Tatălui și ajutorul vine, explicit sau implicit. Atunci când înțelegem, ne transformăm în oamenii cărora li s-au așternut în față drumuri netede, promițătoare.
Îmi amintesc niște frumoase chemări în ajutor: „Către Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu…”; „Necazurile inimii mele s-au înmulțit; din nevoile mele scoate-mă.” (Psalmul 24) „Judecă-mă, Dumnezeule, și apără dreptatea mea (…) de omul nedrept și viclean.” (Psalmul 42) „Inimă curată, zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele…” (Psalmul 50)
O tragică exprimare a disperării: „Dintru adâncuri am strigat către Tine, auzi glasul meu!” (Psalmul 129) „Cercetează-mă, Doamne, și cunoaște inima mea.” (Psalmul 138) Chemând-o pe Maica Domnului se spune: „Ajutorului omenesc nu ne încredința pe noi, Prea Sfântă Stăpână.”
Îmi spun astăzi, înainte de a se lumina de ziuă, că înțelepciune este și atunci când știm cui și ce să cerem…
GABRIELA CRISTACHE este absolventă a Facultății de Filosofie și a fost dascăl de „Carabella”…
Facebook
WhatsApp
TikTok
