Adesea, când trec pe lângă case pe care le văd părăsite, încep să curgă întrebările în mintea mea: cine le-a construit, cine le-a stăpânit, ce s-a întâmplat cu proprietarii, dacă au avut urmași? Starea caselor îmi mai spune multe alte lucruri care îmi sporesc tristețea.
Mintea mea reconstruiește, pe baza presupunerilor, imaginea interioarelor, a curții, a grădinii, așa cum mi-ar fi plăcut mie să fi fost. Au fost acolo întâmplări prin care trec majoritatea oamenilor, bucurii, iubiri, nașteri de prunci, moartea celor din familie, plecări, reveniri, certuri, împăcări, descoperiri, sărbători creștine, culegerea recoltei, schimbarea anotimpurilor.
Timpul omenesc trecut în grabă, timpul universal în mers constant, într-un singur sens… Mereu îmi repet că istoriile acestor case nu sunt altceva decât o curgere firească, scrisă demult și care, triste sau pline de bucurii, semnifică soarta tuturor, asemeni cu a florilor, a copacilor și nu va sta vremea în loc pentru că cineva trăiește sau moare fericit sau nu, se grăbește ori vrea să oprească curgerea timpului.
Mă mai gândesc și dacă își mai amintește cineva de cei care au locuit acolo, dacă le mai spune cineva numele într-o evocare sau într-o rugăciune. De fapt, am și răspunsul: unii sunt încă în memoria oamenilor, alții sunt de mult uitați. Și mă mai întreb dacă strădaniile noastre, în cazul unora zbateri neîncetate, au adus un mare folos lor sau urmașilor.
Întâmplări din viața mea m-au adus în fața unui tulburător acatist, care este, pentru mine, o dureroasă revelație: „Tatăl nostru, cei ce nu te-au cunoscut pe pământ, să Te cunoască măcar în cer! Tatăl nostru, miluiește-i pe cei ce au fost îngropați fără rugăciuni! Tatăl nostru, primește în lăcașurile Tale pe cei ce au murit năprasnic, de scârbe sau bucurie!”… Și atunci, mai are rost să mă întreb cine a locuit, ce au trăit și dacă au urmași stăpânii caselor acum pustii? Mai bine să zic: „Mântuiește, Doamne, pe cei ce s-au sfârșit în suferințe grele…”
GABRIELA CRISTACHE este absolventă a Facultății de Filosofie și a fost dascăl de „Carabella”…