Început de mai, primăvară incertă, noi așteptând amețiți bucuriile care se petreceau în primăvara de acum un an…
Așteptăm concentrați să ne lămurim dacă, într-adevăr, se produc transformările care ne făceau fericiți și exaltați că natura își repetă parcursul anual. Ne-am bucura, dar e prea frig pentru acest timp al anului, avem o speranță timidă văzând florile, simțindu-le parfumul cutreierând cu adierea vântului, ne amintim data din calendar și speranțe mai vechi și revenim în așteptarea împlinirii unei promisiuni… că va veni vara.
Au trecut ani peste noi și încă ne mai cutreieră emoția produsă de schimbarea anotimpurilor. Cred că am vrea să fim atemporali și să rămânem în anotimpul pe care-l iubim cel mai mult. Eu oscilez de o viață între primăvară și toamnă. Pașii mă poartă aproape zilnic prin Parcul Chindia și gândurile se împletesc într-un fel de bucurie, văzând verdele diafan din frunze, iarba înfiorată de un vânt ușor, auzind cum păsările se întreabă și-și răspund, toate țesându-se într-un tablou de culori, sunete, parfum, speranțe, tristeți și așteptări.
Acum o lună am ajuns pentru o scurtă vreme în orașul copilăriei și tinereții mele. Am umblat pe poteci de munte, fiind recunoscătoare că mi-a fost dat să mai trăiesc, încă, reînnoirea pădurii, când o arie gingașă, asemenea unei compoziții a lui Marin Marais, pe care o asculți și vrei să o absorbi în suflet și în trup ca într-o logodnă eternă, se aude departe…
Suava primăvară de la Herculane purta pentru mine și durerea difuză, pentru că eu nu mai eram a locului, aproape tot ce aveam acolo era la timpul trecut și chiar dacă frumusețile erau la locul știut, din ruinele clădirilor abia dacă se mai înfiripa o vagă speranță că ar putea fi mai bine.
Iată-ne în mai, luna celor mai frumoase flori, cu vara așteptând să intre amețitor în viețile noastre. Multe flori ne promit fructe, multe drumuri ne îmbie cu bucuriile călătoriilor, parcă nici n-am mai dormi, pentru că trebuie să fim pregătiți mereu, așa ca într-o altă cântare din Săptămâna Patimilor: „Vezi, dar, suflete ale meu, cu somnul să nu te îngreuiezi…”
GABRIELA CRISTACHE este absolventă a Facultății de Filosofie și a fost dascăl de „Carabella”…
Facebook
WhatsApp
TikTok
