Câteodată, bucuria vine din cele mai neașteptate împrejurări: din sunetul diafan al vântului colindând prin crengile dezgolite, din mirosul proaspăt al bradului rătăcit printre alți copaci ori din culoarea trandafirilor înfloriți târziu, care ne sugerează subtil metamorfozele frumuseții.
Chiar dacă suntem obosiți emoțional și prinși între gratiile întristării, se ivește o bucurie neașteptată, odihnindu-ne privirea pe minunea merelor coapte, parfumul busuiocului ajuns la maturitate sau prospețimea rufelor zvântate de soarele tomnatic.
Pășesc cu bucurie în vecinătatea ierbii împodobită de frunze aurii și-mi spun că toamna are o impresionantă capacitate de a genera culori pe care le redescoperim și care ne reamintesc unde se mai află motive de bucurie. Cu gândul la datoriile pe care le am de împlinit, ridic ochii spre cer și descopăr laolaltă norii cenușii și lumina albastrului limpezit de ploaie și atunci mai adaug un gând de bucurie.
În zilele mele bune, caut bucuria așa cum căutăm mâncare și apă și, având-o, mă întăresc în hotărâri și acceptări. Nici nu mai știu de unde vin în mintea mea amintirile unor cuvinte frumoase, citite sau auzite, suave creații muzicale care m-au însoțit în zilele trecute ori rememorez îmbrățișările celor pe care îi iubesc și pentru care aș vrea să am puterea și înțelepciunea să răzbim dincolo de pierderi și dureri.
GABRIELA CRISTACHE este absolventă a Facultății de Filosofie și a fost dascăl de „Carabella”…
Facebook
WhatsApp
TikTok
