Au trecut mulți ani și n-am uitat… Chiar, parcă, simt mirosul locului, aud pașii timizi ori îndrăzneți ai celor ce se îndreptau spre biblioteca orașului, care în viața unora dintre noi era un reper față de care, eu, cel puțin, mă raportam cu emoție și sfială. Așezată într-o vilă mică și grațioasă, care găzduise în secolul al XIX-lea pe împărăteasa Sisi, locul avea oglinzi mari, cu ornamente aurii, uși elegante, covoare persane cu modele florale, sală de lectură mobilată cu fotolii confortabile și mese rotunde joase, pline cu cele mai recente ziare și reviste.
Unul dintre bibliotecari, Mircea Iliescu, era amfitrionul inteligent și vesel, gata să dea un sfat bun pentru ceea ce urma să aleg și care citise majoritatea cărților. Era o adevărată enciclopedie, avea un scris elegant și, în serile de sâmbătă, era toboșarul orchestrei ce asigura muzica, la balul săptămânal, organizat pentru turiști.
Ceea ce azi mi se pare uimitor era faptul că foarte mulți turiști împrumutau cărți, pentru durata sejurului (e drept, mai lung, 12-18 zile…). Eu mergeam la bibliotecă, dorind să citesc și altceva decât ceea ce aveam pe acasă și se strângeau în mine emoții, de parcă m-aș fi dus la un examen, îmi doream să mă descurc bine și să plec cu cărți care să mă bucure. Așa și era… Toată copilăria mea am mers cu drag, am descoperit cărți, teme, autori care au avut un rol în formarea mea.
Anii au trecut, din păcate clădirea (Vila Elisabeta) s-a degradat, biblioteca s-a mutat în altă parte, bibliotecarul a trecut într-o altă lume, mi-a rămas însă în minte și în suflet locul frumos și elegant care merita numele de bibliotecă. Biblioteca din Herculane…
GABRIELA CRISTACHE este absolventă a Facultății de Filosofie și a fost dascăl de „Carabella”…
Facebook
WhatsApp
TikTok
