Conștientizată sau nu, o notă distinctivă a feminității este purtarea baticului: ca acoperământ al părului (o formă de pudoare), ca expresie a parcurgerii anumitor etape ale statutului social, ca podoabă, ca exprimare a doliului, ca opțiune estetică, ca un fel de secretizare a expresiei feței.
Am observat, intenționat sau întâmplător, ce important este baticul pentru anumite femei, așa cum pentru altele nepurtarea lui este o exprimare a afirmării independenței. Încă din copilărie, îmi amintesc cum a dărui un batic femeilor din familie era considerat un gest bun, o politețe primită cu bucurie.
Baticul e o poezie cu și despre feminitate și alegerile ei: a nu lăsa capul descoperit după o anumită vârstă, după căsătorie echivala cu construirea unei imagini publice care denota sobrietate și decență, a purta un batic frumos colorat cu motive florale ori geometrice exprima dorința de a adăuga ceva interesant, delicat femeii care se mai raporta la tinerețe, speranță și bucurie, a găsi și a purta un batic strălucitor spunea despre femei că au opțiuni orgolioase și că doresc să-și afirme personalitatea în mediul social în care trăiesc.
Am văzut cândva femei alegându-și baticul, unele ezitante, altele decise, în căutarea celui potrivit pentru prezent sau pentru viitor.
După părerea mea, cel mai greu de privit este timpul când baticul pus pe cap este semnul doliului și sunt convinsă că nu este doar recunoașterea unei convenții impuse de tradiții, ci, mai mult, transferul în baticul cernit al surplusului de durere, al plânsului care astfel poate să se dezlănțuie, al durerii care pare să încapă și să dureze prin acoperământul capului și să adăpostească chipul transfigurat care trăiește sfâșierea pierderii cuiva.
Uneori, vântul intră în întâmplarea durerii, fluturând lacrimă, strigăt, oftat și neputință prin baticul înnodat cu obstinație. Și baticul negru va fi alegerea multor femei, pentru mult timp, uneori până la sfârșitul vieții.
La biserică, baticul se poartă mai rar, el este înlocuit de pălărie, bască, bentiță sau chiar nu se mai pune nimic pe cap. Și totuși, privesc multe femei al căror chip este înnobilat de batic și a căror frumusețe este sporită de buna cuviință cu care participă la slujbă. În icoanele ortodoxe nu am văzut ca Fecioara să aibă capul descoperit, dar recent, am văzut ceva uimitor, o prietenă a fotografiat într-o biserică din Israel chipul Maicii Domnului zâmbitor. Baticul nu ascunde zâmbetul, decât dacă purtătoarea lui intenționează așa ceva, altfel, acest accesoriu sporește taina feminității, ca o tușă finală a unui portret.
Gabriela CRISTACHE este absolventă a Facultății de Filosofie și a fost dascăl de „Carabella”…
Facebook
WhatsApp
TikTok
