PUNCTUL PE CUVÂNT – Gabriela CRISTACHE – Auzind…

   Putem auzi sunete la care nu ne gândim intenționat? Ne concentrăm adesea spre ceea ce ne facilitează acomodarea la mediu și ne ajută să relaționăm ori să facem ce trebuie pentru noi, pentru alții, pentru a corespunde unor așteptări. Cu ironie spunem despre alții că aud doar ce le convine, că așteaptă să audă elogii ori că sunt surzi la chemări care nu le aduc beneficii. Câteodată e adevărat, greu însă de spus unde este adevărul. Într-un registru mai poetic am putea să vorbim despre sunetele pe care, deși suntem conștienți că se produc, nu le avem în atenție: glasul păsării care-și cheamă puiul căzut din cuib, strigătul pescărușului rătăcind departe de apele cunoscute, pasul unui om care-și poartă tristețea pe un drum mai retras, vântul mișcând ușor crengile tinere ale copacilor, pârâul străbătând prin umbrele pădurii, nopțile în care liniștea pecetluiește întunericul, respirația copilului care zâmbește dormind, oftatul celui ce nu-și găsește somnul.

   Sunt în viața noastră? Sunt… Din când în când, ne aflăm în situația de a fi singuri sau cu puțini oameni în locuri care, doar pentru scurtă vreme, cunosc liniștea, tăcerea: o biserică în care doar noi și, eventual, puținii care mai sunt de față simt o liniște străbătută de chemări divine și de foșnetele aripilor de îngeri.

   Casa în care cei ce o locuiesc abia au plecat, urmează să vină ori au plecat de tot are sonoritatea ei. Mai persistă parcă vocile celor ce au trecut pe acolo, mai vibrează un geam, mai scârțâie podeaua, mai foșnește ceva inexplicabil. Dacă ne gândim, dacă vrem vom auzi. Am eu un gând despre muzica faptelor noastre zilnice: sunt sunete bune, ale rosturilor vieții, sunt chemări ori răspunsuri că aici, acolo viața merge mai departe, indiferent dacă plângem, râdem, suntem bucuroși ori apăsați de temeri. Sunt sunetele traiului omenesc…

   La schimbarea anotimpurilor e o țesătură de sunete care ne uimește, e un spectacol. Spune o doină oltenească: „Eu cunosc vara când vine, pe fluturi și pe albine / Pe cântatul cucului…” Auzim, înțelegem și ne bucurăm. Ce-ar mai fi de adăugat? De la o vreme mă întristează ceva, legat de mine și de alții: a asculta fără să auzi, a privi fără să vezi…

 

Gabriela CRISTACHE este absolventă a Facultății de Filosofie și a fost dascăl de „Carabella”…