Parcursul fiecăruia este însemnat de tot felul de așteptări, unele acceptate, altele negate ori dătătoare de neliniști. Nici nu ne dăm seama, în prima parte a vieții, că a dori să treacă timpul mai repede ne costă mult, dar aflăm asta destul de târziu.
Nu putem să numim uniform așteptările semenilor, pentru că ele cuprind atât de multe dintre trăsăturile noastre, încât ne-ar putea purta numele. Nu avem de la început înțelepciunea și echilibrul de a face din încordarea așteptării un timp activ, petrecut cu folos, în care fie învățăm ceva, fie exersăm răbdarea, empatia, modestia, discreția, astfel încât cei de lângă noi să-și poată trăi propria viață în felul în care doresc sau au nevoie.
Ar trebui ca vecinătatea așteptărilor să fie una armonioasă, pașnică, încât locul fiecăruia sub soare să nu fie acoperit de umbra celuilalt.
Oamenii așteaptă alți oameni, întâmplări norocoase, vești bune, vindecări dorite, împliniri materiale, iertări sau condamnări, sărbătorile, timpul recoltelor, fericite căsătorii, nașterea copiilor, absolvirea de suferințe și îndoieli.
Grele sunt așteptările de la ceilalți, pe care deseori ni le dorim clare, confirmate și aducătoare de pace. Mulți simțim efectul terapeutic al bunelor așteptări pe care le-am drămui ca să ne bucurăm cât mai mult timp.
Gabriela CRISTACHE este absolventă a Facultății de Filosofie și a fost dascăl de „Carabella”…