De multe ori avem câte ceva de ascuns, fără a avea intenții rele. A ascunde ceva nu este prea ușor, pentru că trebuie bine echilibrate disimularea și arătarea unei liniști care nu prea are cum să fie autentică. Aș spune că, atunci când vrem să ascundem ceva, intenția este susținută de o complicată țesătură formată din orgoliu, speranță, încredere sau neîncredere, frică ori curaj, toate acestea făcând din noi oameni mai greu sau mai ușor de descoperit.
Ascundem fapte, sentimente, gânduri, intenții, bucurii sau dezamăgiri, fiecare cum putem. Se întâmplă să ne dorim să fim nevăzuți, neștiuți pentru a ne obișnui cu felul în care acceptăm noi înșine ceea ce s-a întâmplat sau se petrece. Dorim să ascundem așteptări și speranțe care nu s-au confirmat ori să primim respingerea din partea semenilor cu demnitate.
Greu este de ascuns nesiguranța, teama, furia, umilința, mai ales când suntem convinși că merităm altceva. Printre noi sunt și unii care ascund binele pe care-l fac din modestie și fiind conștienți de faptul că au făcut ceea ce trebuie și chiar așa trebuia să se întâmple. Toți am întâlnit oameni care ascundeau ceva din dragoste pentru ceilalți: să nu se afle prea direct inevitabilitatea sfârșitului, batjocorirea celui apropiat, dificultatea obținerii a ceva salvator, amenințările și presiunile asupra noastră, dureri și suferințe personale care i-ar împovăra pe cei apropiați nouă.
Cei cu bună intuiție pot vedea în ceea ce se ascunde frumosul, în cele mai impresionante forme ale sale: frumusețea unui caracter uman, o iubire mai presus de meschinăriile cotidiene, sunetele din natură devenite concert, frumusețea înveșmântată în smerenie, tăcerea celui ce vrea binele altora dincolo de zadarnice strigăte de ură… și ceea ce este dat celor iubiți de Dumnezeu: „Cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie.” – (Psalmul 50)
Gabriela CRISTACHE este absolventă a Facultății de Filosofie și a fost dascăl de „Carabella”…
Facebook
WhatsApp
TikTok
