PUNCTUL PE CUVÂNT – Gabriela CRISTACHE – „Apărătoare, Doamnă!”

„Când beai aerul cu mine, când visai în visul meu / Când vedeai lumina lumii, pe care-o vedeam doar eu…” Femeile care au trăit maternitatea știu ce semnificație au aceste cuvinte, chiar dacă nu le-au citit niciodată. Corpul feminin găzduiește efemer o altă viață cu care împarte hrana, odihna, sentimentele, bucuriile și temerile. Inimile stau cuminți la locul lor, își vorbesc, inima mare ocrotind-o pe cea mică. Asta, sigur, atunci când sunt amândouă sănătoase…

Să alegem această variantă fericită. Mama își imaginează cum va decurge viața copilului și o vede plină de iubire, de împliniri, dorindu-și să fie martorul lor timp cât mai îndelungat. Vine și ziua în care copilul cunoaște lumina lumii. Din acea zi începe călătoria în care mama este apărătoare, învățătoare, loc de odihnă, sursă de înnoire, model de urmat, loc de umbră când e prea cald, sursă de căldură când e prea frig.

Mai mult sau mai puțin pregătită, mama are un simț înnăscut al datoriei. Se împletesc destinele mamei și copilului într-o țesătură care e însăși viața lor. Și-ai să vezi drumurile lumii împânzite de mama care aleargă la datorie, netezind poteci, mângâind perne pe care copiii își vor odihni tristețile, sau pregătind masa pentru cei cărora le este dor de ceea ce gătește mama. Mamă duioasă, mamă aspră, mamă indiferentă (mai rar…) – fiecare își ocupă locul pe care și l-a rânduit.

Mama tuturor, modelul perfect este Maica Domnului. Plină de smerenie, i-a spus binevestitorului arhanghel: „Fie mie, după cuvântul tău!” – înțelegând voia divină, și-a privit Fiul pe cruce, a fost chemată la Cer de Fiul ei și a rămas nouă Apărătoare Doamnă.

GABRIELA CRISTACHE este absolventă a Facultății de Filosofie și a fost dascăl de „Carabella”…