Cred că orice vindecare este o victorie asupra întâmplărilor, trupului, spiritului, celor ce doresc răul ori celor ce șovăie. Oamenii trec prin boli mai ușoare sau mai grele, unii suntem împovărați de temeri și îndoieli, timiditate, neîncredere, ignoranță, necredință. În general, cunoaștem și chiar putem să dăm nume acestor poveri ale noastre sau ale altora, uneori vrem să fie luate de cei mai puternici, mai curajoși ori mai înțelepți decât noi. Atunci când simțim începuturile vindecărilor, crește în noi speranța și întrezărim continuarea propriei vieți eliberate de dureri, temeri, îndoieli.
Cum să înțelegem vindecările? Rezultatul luptei proprii sau ajutor venit ca o răsplătire divină? Mintea omenească nu poate pătrunde până la adevărul unui răspuns, totuși avem în propriul istoric cu toții amintirile unor vindecări. Se vindecă sufletul, trupul, mai greu sau mai ușor și, poate, ne obișnuim cu rănile și credem că sunt vindecate, de fapt ele rămân sub balsamuri și bandaje, ca vulnerabilități durabile.
Oamenii ajung în timpul vieții să-și vindece rănile, durerile, anumite sensibilități sau porniri pe care momente timpurii din viață le-au provocat. Multe vindecări schimbă oamenii, făcându-i mai înțelepți, mai echilibrați, mai calmi. Acestea pot fi considerate reușite și nu trebuie neapărat să vorbim despre ele, ci doar să ni le amintim.
Să vindecăm – noi sau alții – ceea ce este nefolositor sau dăunător nouă sau altora și, poate, astfel insomniile ne vor speria mai puțin și, chiar dacă somnul nu vine repede, gândurile proprii vor fi mai blânde și mai prietenoase. Dar ce să ne facem atunci când nu știm ce este de vindecat? Vom obosi mai tare, ne vom teme mai mult și îndoielile ne vor întovărăși asemenea propriilor umbre.
Până să ne dăm un răspuns, adâncește incertitudinea Lucian Blaga în poezia „Boală”…
Intrat-a o boală în lume,
fără obraz, fără nume.
Făptură e? Sau numai vânt e?
N-are nimenea grai s-o descânte.
Bolnav e omul, bolnavă piatra,
se stinge pomul, se sfarmă vatra.
Negrul argint, lutul jalnic și grav
sunt aur scăzut și bolnav.
Piezișe cad lacrimi din veac.
Invoc cu semne uitare și leac.
Să căutăm totuși ajutor pentru vindecare!
Gabriela CRISTACHE este absolventă a Facultății de Filosofie și a fost dascăl de „Carabella”…
Facebook
WhatsApp
TikTok
