PUNCTUL PE CUVÂNT – Gabriela CRISTACHE – A citi

De Ziua Limbii Române…

 

A citi pe parcursul unei vieți este o întâmplare care durează cam tot atât cât viața. Pentru mulți, descoperirea relației dintre alăturarea semnelor grafice și înțelesul lor este spectaculoasă, fără a realiza, de la început, ceea ce va însemna în continuare actul citirii. Începem prin a descoperi, treptat, că lectura ne deschide porți spre lumi reale sau imaginare, care s-ar putea să ne intereseze sau să ne lase indiferenți, chiar să refuzăm să vrem să știm mai mult.

În timp, se formează fie curiozitate sau dorința de a citi, fie o atitudine de respingere a acestui fel de activitate. Pentru unii, lectura este un modelator de comportamente, limbaj, concepție, autocunoaștere sau ocazia de a afla despre diversitatea umană pe care o înțelegem sau nu. Mă gândesc uneori la felul în care erau percepuți, într-un trecut destul de îndepărtat, cei care citeau cu interes romane de dragoste, polițiste, de aventuri, cărți considerate naive sau siropoase. Exista, la nivelul unei părți a societății, interesul, curiozitatea pentru ceea ce era tipărit. Oamenii scriau și se exprimau mai corect, vocabularul lor nu era sărac.

Acumulările de cunoștințe, opinii, aflarea despre variante de personaje cu comportamente diverse puteau folosi la ceva. Azi, descoperim la absolvenți de liceu, cu sau fără bacalaureat, un vocabular schematic, lipsit de nuanțe, o gândire discontinuă și chiar imposibilitatea de a identifica timpul și spațiul în care pot fi încadrați scriitori, personaje, fapte ori evenimente istorice.

Nu putem generaliza, nu putem să ne exprimăm cuprinzându-i în enunțuri cu caracter definitiv pe toți cei dintr-o anumită generație. Și totuși, lecturile ne-au format pe mulți dintre noi,  în copilărie am descoperit prin ele lumi care ne-au plăcut, personaje care ne-au atras sau pe care nu le-am iubit, am găsit contexte despre care am fi vrut să știm mai mult. Unii am fost atrași de poezie, pe care am integrat-o în sensibilitatea noastră, am regăsit-o îngemănată în muzici, sporindu-și reciproc frumusețea. În anumite cazuri, ecoul poeziilor răzbate chiar până la vârsta senectuții.

Cărțile au făcut și fac parte din viața multor oameni fiind tovarăși, terapeuți sau evaluatori ai puterii noastre de înțelegere și asociem lecturile noastre, de multe ori, cu etape din propria viață.

Și o… încheiere!

 

Încheiere

Frate, o boală învinsă ţi se pare orice carte.
Dar cel ce ţi-a vorbit e în pământ.
E în apă. E în vânt.
Sau mai departe.

Cu foaia această închid porţile şi trag cheile.
Sunt undeva jos sau undeva sus.
Tu stinge-ţi lumânarea şi-ntreabă-te:
taina trăită unde s-a dus?

Ţi-a mai rămas în urechi vreun cuvânt?
De la basmul sângelui spus
întoarce-ţi sufletul către perete
şi lacrima către apus.

 

-Lucian BLAGA-

 

GABRIELA CRISTACHE este absolventă a Facultății de Filosofie și a fost dascăl de „Carabella”…