Cred că fiecare om, indiferent de vârstă, are o părere despre politețe, știu însă că nu este la fel de importantă pentru toți. Nici nu poți să te superi pe oamenii cărora le lipsește, pentru că, fie n-au avut modele în familie, fie nu au simțit-o din partea celorlalți.
Ne simțim bine ca beneficiari ai politeții altora, simțim că putem interacționa. De cele mai multe ori, atitudinea deschisă a altora ne face să fim noi înșine disponibili spre deschidere. Salutăm ori suntem salutați și suntem nedumeriți atunci când unii oameni se fac că nu ne văd ori par să nu-și amintească de noi sau că ne-am fi cunoscut cândva.
Mă bucur, de multe ori, atunci când mă salută persoane cu care m-am intersectat la biserică, fără să fi vorbit vreodată, dar știu că de acolo noi avem ceva în comun. Sau atunci când cel care te oprește pe stradă, să te întrebe ceva, începe prin a te saluta… Cei ce nu se grăbesc neapărat să intre undeva și-ți fac loc să treci ori nu dau năvală să fie primii serviți într-un magazin și au răbdare până le vine rândul ori chiar cedează rândul lor, chiar dacă nu au prea mult timp, dovedesc bun-simț și politețe.
A avea răbdare să-l asculți pe celălalt până ce termină ceea ce avea de spus, un ton adecvat, discreție, neinvadarea intimității celuilalt, ajutorul în situații în care cuiva îi este greu fizic sau e dezorientat sau speriat sau depășit de evenimente, câte ocazii de a fi politicos și empatic cu semenii!
GABRIELA CRISTACHE este absolventă a Facultății de Filosofie și a fost dascăl de „Carabella”…
Facebook
WhatsApp
TikTok
