Gazeta Dambovitei | Cele mai noi știri din Targoviște și Dâmbovița

Ediția de luni, nr. 3704
17-1-2022

PUNCT ȘI DE LA CAPĂT – Amalia DRAGOMIR – Vise și reacții adverse la citit (II)

   Se făcea că eram pe un hol lung, străjuit de tablouri care se mișcau și strigau după elevii, care se împiedicau în robele negre și lungi. Mă uitam fascinată în jur, așteptând cu nerăbdare să îl văd le Harry, cu cicatricea lui în formă de fulger și cu ochelarii rotunzi, dar în fața mea vedeam doar o siluetă mătăhăloasă, care se împiedica în propriile picioare, încercând să mărească pasul. Pentru că doar pașii noștri făceau ecou pe holul cu piatră tocită, am ales să alerg și eu după el, curioasă fiind cine este uriașul din fața mea. Să fi fost oare Hagrid, când era elev? Nu… Avea părul prea scurt și capul prea rotund. Deodată, matahala din fața mea s-a oprit brusc, în fața sa fiind acum o siluetă înaltă și subțire, cu un coc prins în ceafă. Aproape că am țipat în somn – profesoara MC Gonagall ne privea din capătul holului, cu o cută adâncă între sprâncenele subțiri și arcuite. Am ajuns umăr la umăr cu elevul după care alergam și am început să îl studiez. Era Goyle, cel care gândea încet și abia pronunța cuvintele. Cel care nu era bun la nimic și care se distra chinuindu-i pe cei mai slabi, sau râzând tâmp atunci când putea să îi sâcâie pe ceilalți. Acum zâmbea la fel de tâmp, fără să se gândească la faptul că pericolul era chiar în fața lui. „De ce ai întârziat?” se auzi vocea subțire, vădit iritată, a profesoarei de Transfigurare. M-am întorc curioasă spre Goyle și m-am dat instinctiv la o parte. Ciuful negru începuse să bată într-un blond șters și cu zâmbetul tâmp în continuare pe chip, noul Goyle răspunse mormăit și rar: „Pe-Se-Deee!”.

   Într-un alt vis, urmăream cu atenție antrenamentele de la Winterfell. Soldații trăgeau cu arcul în ținte, fiind priviți din spatele stâlpilor de Arya, care ar fi vrut si ea să participe, chiar dacă ea avea deja săbiuța primită în dar de la fratele său. Din interior se auzeau voci și Ned Stark ieși, cu Tyrion pe urmele lui, pentru a privi împreună cerul. Se vedeau nori de la apus și un vânt rece începuse să spulbere ultimele frunze uscate rămase în copaci. Nu era încă iarnă, dar, dinspre Marele Zid, venea parcă miros de zăpadă. Se pare că și soldații observaseră o schimbare, pentru că se opriseră pentru a privi și ei norii întunecați, care se apropiau ca niște balauri aducători de dezastre. Ned își întoarse privirea îngrijorată spre Tyrion, spunând mai mult pentru sine decât pentru piticul din fața lui: „Winter is coming!” Cu o grimasă ciudată pe chipul de dimensiuni disproporționate față de restul corpului, piticul își scoase de pe cap căciula din stofă roșiatică, lăsând la vedere, nu părul creț, aflat întotdeauna în neorânduială, ci o chelie uriașă, ce începea din creștetul turtit și cobora către ceafă, peste care era aproape lipită o șuviță menită să-i acopere goliciunea. Barba nerasă lăsase loc unui obraz perfect bărbierit. Privindu-l mai mult cu un ochi, decât cu celălalt, Tyrion răspunse arogant: „Ned… iarna nu-i ca vara! Hă! Hă! Hă!”

   Mă înecam în somn din cauza fumului dens care plutea în aer. A trebuit să tușesc de câteva ori pentru a mă obișnui cu mirosul de ierburi și bețișoare parfumate. În jur, pe niște pernuțe aruncate în jurul meselor, am văzut din nou robele din Harry Potter. Eram la ora de Previziuni despre Viitor și elevii se străduiau să își citească viitorul în frunzele de ceai. Prin ochelarii mari, cu sticlă groasă, târându-și robele și zornăindu-și numeroasele șiraguri de mărgele, profesoara Trelawney privea fiecare elev, punând din când în când întrebări. Am privit în jur și i-am văzut pe Harry și pe Ron chicotind în fața unei farfurioare cu frunze umede. În afară de câteva fete care încă mai priveau cu seriozitate Previziunile despre Viitor, ceilalți elevi priveau resemnați și plictisiți în frunzele lor, care începuseră să emane un miros neplăcut. Trelawney se îndreptă cu pași grăbiți spre Harry, privindu-l cu ochii aproape ieșiți din orbite, efectul fiind cu mult amplificat de ochelari. Acesta se trase prevăzător înapoi cu tot cu pernuţa pe care stătea. Profesoara luă farfuriuța cu frunze și o privi pentru câteva secunde, apoi o aruncă înapoi pe masă, cu mâna la inimă, șocată de ceea ce citise în conținutul ei. Am tresărit și eu odată cu Harry și am privit-o curioasă. Nu mai avea turbanul colorat pe cap și nici părul vâlvoi. Acum părul îi stătea lins pe creștet, tuns scurt și avea ochelarii ceva mai micuți. Spuse cu voce tremurată, privind întreaga clasa cu ochi mici, de godac: „Potter, trebuie să ai garanția că nu te culci sănătos și te trezești mort!”.

 

Amalia DRAGOMIR este content writer, specialist SEO, omul din spatele tastaturii, de peste tot și, mai ales, absolventă de „Carabella” târgovișeană…

 

Distribuie:

hymarco
novarealex1.jpg Valeriana

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]
getsbet Gopo

CITEȘTE ȘI

kiss2022-01.jpg
romserv.jpg
Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Webhosting Armand Media