PUNCT ȘI DE LA CAPĂT – Amalia DRAGOMIR – Vinovații fără vină

Pentru că în ultima vreme am tot citit știri și articole de presă, atât naționale cât și din presa americană, pentru o carte viitoare, inevitabil am citit și comentariile care se adună sub astfel de publicații, în special sub cele care afectează oamenii din motive variate. Am constatat că, de la celebrul slogan „Fumatul ucide!” au luat naștere mai multe astfel de expresii, în formatul „X ucide!”, cele mai multe dintre ele fiind complet eronate, așa că astăzi, voi cita dintr-un cântec „Vinovații fără vină, cer să se facă lumină!”. Iată și vinovații:

   Zahărul ucide! Da, zahărul ar putea să ucidă, doar dacă, la supermarket, ne cade în cap un palet de zahăr sau dacă vecina de la 10 scapă de la balcon o pungă de zahăr, care ne lovește în cap. Zahărul – acea pulbere albă, uneori brună – este complet inofensiv. Zahărul, ucigașul suprem, stă de cele mai multe ori cuminte, în punga lui sau în recipiente speciale. Nu, zahărul nu te așteaptă după ușă cu un cuțit în mână. Cele cinci pliculețe pe care le pui în cafea nu îți pun piedică pe stradă. Nu zahărul este vinovat că alegi să pui o jumătate de pungă într-o cană de ceai. El nu vine să îți spună „Consumă-mă în neștire, în fiecare zi”. Consumul excesiv de zahăr are tot potențialul să ucidă, dar cei care îl consumă sunt responsabili de aceste efecte. Prin urmare, obiceiurile alimentare nesănătoase ucid, nu zahărul. Știai că și morcovii sunt la fel de criminali? Betacarotenul din morcov poate împiedica absorbția vitaminei A, dacă este ingerat în exces, dar nu mănânci niciodată un sac de morcovi pe zi. Nu este vina zahărului pentru că plecăm de la ideea că tot ce e dulce, e bun.

   Facebookul ucide! Căutând pe internet știri scandaloase – nu am o pasiune pentru ele, dar aveam nevoie, așa cum am spus pentru carte – am descoperit că au avut loc nenumărate accidente în urma utilizării excesive a rețelei de socializare Facebook și au apărut numeroase comentarii în care utilizatorii de internet își manifestă revolta față de această rețea ucigașă. La o privire mai atentă, vom descoperi că nu Facebook nu îți spune: „Stai cu capul în telefon și treci pe roșu!”. Nu te strigă: „Intră live și lasă copiii nesupravegheați!”. Nu semnezi condica pe Facebook, nu ai pontaj dacă intri online și nu stă cineva la colț de stradă să te întrebe de ce nu ai stat toată ziua online. La ieșirea din bloc nu este un uriaș care să te bage în alee până la brâu, ca zmeul pe Făt-Frumos, pentru că ai fost offline o zi. Platforma a fost inventată pentru socializare și contact la distanță, nu pentru ca tu să uiți mâncarea pe foc și să incendiezi și apartamentele vecinilor.

   Telefonul ucide! Acesta chiar este un titlu frecvent în știri. Este vorba, desigur, despre telefonul folosit la volan. Ei bine, da, telefonul are tot potențialul să ucidă, atunci când explodează. S-a întâmplat, se știe că poate exploda, deci telefonul ucigaș merită pus pe lista criminalilor care ne așteaptă în umbră, sub pernă sau pe noptieră, ca o bombă cu ceas. Să revenim la telefonul care ucide la volan. Ar putea face și asta, doar dacă sare din suport și ni se lipește de ochi eventual. Un telefon cuminte și disciplinat, care stă în buzunare sau în suportul lui este complet inofensiv. Din nou, telefonul nu te strigă din mașină: „Pune mâna pe mine și dă mesaje! Intră și fă un live pe Facebook și mergi pe contrasens! Dă muzica la maxim și izbește-te violent de basculanta care merge regulamentar!”. Da, telefonul emite radiații nocive. Da, telefonul poate cădea din suport sub pedale, caz în care la viteze mari, poate duce la accidente, pentru că nu l-ai pus bine. Nu, telefonul nu ți se lipește de mâini și nu strigă la tine: „Folosește-mă, Gheorghe! Ia mâinile de pe volan și nu te mai uita la drum!”. 

   Mașinile puternice ucid! Doar atunci când dezvoltă voință proprie și pleacă singure în căutare de victime. Să fim serioși! Doar am văzut cu toții cum își deschid singure ușile de la garaj și pleacă. Dimineața, își pornesc motoarele, ies singure în trombă din parcare și ucid pietonii, pe trecere. Să fie arestate, zic! Mașinile puternice, la fel ca și cele mai puțin puternice, sunt controlate de creierașul cu mâini care se află la volan. În unele cazuri, în loc de creieraș se află o gaură neagră cu mâini. Mașinile puternice, la fel ca și cele mai puțin puternice, au de cele mai multe ori peste o tonă. Potențialul ucigaș este din acest punct de vedere identic. Spre deosebire de mașinile gracile, ramolite și lipsite de putere, cele puternice prind și viteză, atunci când gaura neagră, care le controlează, apasă pe accelerație. Ele nu strigă, „Calcă pe accelerație, Vasile! Mergi cu de 3 ori mai mult decât viteza regulamentară! Intră cu 200 km/h în ceață, unde nu vezi nimic!”. Ca o paranteză, probabil Enzo Ferrari ar muri din nou, dacă ar vedea cine a ajuns să îi conducă mașinile. Singura vină a mașinilor puternice este că nu se vând cu tot cu creier.

   Jocurile digitale ucid! Personajele din jocurile tale de pe calculator nu ies de acolo. Nu iei un buzdugan în cap atunci când nu omori armata de orci, nu vine nimeni cu tancul peste tine atunci când te joci shootere, nu te taie nimeni cu sabia atunci când te joci RPG-uri și bombonelele din Candy Crush nu vin să te tragă de urechi, dacă nu ajungi Level 3000 într-o singură zi. Da, jocurile sunt concepute să alimenteze competitivitatea. Vrei să fii mereu mai bun decât cei cu care joci! Vrei să câștigi! Cu siguranță voiai să fii cel mai bun și să câștigi și la Nu te supăra, frate!, dar nu se juca nimeni cu tine 18 ore pe zi. În digital, ai mereu un adversar disponibil să se ia la întrecere cu tine. Uneori sunt alți jucători la fel de raționali ca tine, care s-au lipit de tastatură și au uitat să mai plece, alteori concurezi cu propriul dispozitiv, dar tu ești cel care decide când să se oprească. Nu jocul în sine este de vină pentru că ai uitat mâncarea pe foc și ai făcut Boom! cu jumătate din bloc. Jocul nu îți spune, „Bate-te aici, Marinică! Nu te mai uita la copii! Tu te joci cu mine și ei cu chibriturile…”. Am văzut recent un titlu care suna exact așa: Jocurile pe calculator ucid copiii! iar știrea era despre un copil care a murit din cauza sedentarismului. Ei bine, dacă îți lași copilul să stea non-stop, indiferent din ce motiv, felicitări! Nu jocurile îl ucid, ci tu!

   Se pare că aceștia sunt cei mai comuni vinovați pentru distrugerea speciei umane, desigur, pe lângă boli, foamete, războaie, crime și, da, la final, pentru că nu ne place să vorbim despre asta, lipsa educației și lipsa măsurii. Ultimele două, combinate, le-ar împiedica pe cele din prima parte a listei. Cu măsură, te-ai opri la timp din consumat zahăr, ai sta rațional pe internet, te-ai juca cu măsură, ai face mișcare, ai călca accelerația atunci când trebuie și nu te-ai uita în telefon când conduci. Cu măsură am fi mai puțin bolnavi, am gestiona mai bine resursele și am ști să gestionăm un conflict fără violență. Pentru a avea măsură însă, avem nevoie de educație, deci da, lipsa educației ucide!

 

Amalia DRAGOMIR este content writer, specialist SEO, omul din spatele tastaturii, de peste tot și, mai ales, absolventă de „Carabella” târgovișeană…