PUNCT ȘI DE LA CAPĂT – Amalia DRAGOMIR – Idei vechi, romane noi

   Astăzi am terminat volumul 2 din romanul Sfera și acesta a plecat în călătorie virtuală, pe calea mailului, către editură. Acum că Sfera este la copt, alături de un volum de poezie intitulat Cărbuni, am scos de la sertar un alt roman în lucru, de data aceasta horror și nu fantasy, pe care l-am început atunci când aveam nevoie de o mică pauză de la Sfera. Nu, Sfera nu se termină odată cu volumul 2, ci mai urmează 3 și 4, dar între ele va fi cu siguranță Răspunsuri de dincolo, din care vă las un mic fragment…

   Străzile orășelului Tomsk erau goale și înghețate, dar era ceva normal, pentru ora 5:30 dimineața. Își auzea doar pașii pe piatra cubică ce ducea șerpuit spre vechea clădire de birouri în care lucra. Nastia își strânse mai bine fularul la gât. Era din ce în ce mai rău și oricât ar fi încercat să se mintă, iernile deveneau tot mai insuportabile. Ura micul orășel în care se născuse, crescuse și în care se simțea captivă, dar unde să se ducă? Acum avea doi copii, care se bazau pe salariul ei. I-ar fi plăcut să aibă măcar o meserie ceva mai interesantă, dar ea trebuia să scrie știri in Tomsk, orașul în care nu se întâmpla niciodată nimic.

   Privi cu silă apa murdară a râului Tom și trecu nestingherită pe lângă vechiul laborator al lui Antonov, care avea toate geamurile și ușile bătute în cuie și acoperite cu șipci mari de lemn puse în X. Își reținu cu greu un zâmbet. Toți fugeau de clădirea rămasă acum în paragină, despre care se spunea că are canale de ieșire la râu, prin care Antonov, medicul psihopat, arunca în apă cadavrele de copii. O vreme s-a spus că Antonov încă mai bântuie vechiul laborator, dar ea nu credea. Nu mai credea în nimic. Trecu în grabă pe lângă zidul coșcovit, fără să observe silueta întunecată care se ascundea în umbră și o privea de după colț.

   Ajunse în cele din urmă la clădirea redacției, care nu arăta cu nimic mai bine decât vechiul laborator. E drept că avea geamuri și uși, dar altfel, era aceeași arhitectură gri, care nu se evidenția decât prin întunecimea zidurilor. Afară se crăpa de ziuă și în prima geană de lumină, Nastia văzu cum pe pavelele de piatră se întind două umbre, a ei, cu fularul fluturând în vântul dimineții și încă una, lungă și foarte subțire.

   Nastia simți cum părul i se electrizează și ezită să se întoarcă. Privi în continuare umbra, cu pulsul accelerat și așteptând încordată, dar țintuită parcă în aleea înghețată. Umbra se mișca semn că cel din spate avansa încet, dar fără ca ea să îi audă pașii. Nastia închise instinctiv ochii și trase capul între umeri, așteptând.

   Era în spatele ei și îl simțea. Îi auzea respirația, iar umbra ei devenise una cu a lui. Simți atingerea rece prin paltonul de stofă până în măduva oaselor și încercă să țipe, doar pentru a descoperi că sunetele i-au rămas parcă blocate în gât. Reuși să scoată doar un chițăit de spaimă, amortizat complet de fularul gros care îi acoperea gura. Simți cum fularul se strânge la început încet în jurul capului ei, acoperindu-i tot mai mult fața, apoi tot mai tare, sufocând-o. Nastia începu să se zbată, dar fără succes, în timp ce fularul continua să se strângă în jurul ei sufocând-o.

   Ar fi vrut să se întoarcă, dar avea capul prins ca într-o menghină. Încercă să îl lovească, dar oricât de mult ar fi dus în spate mâinile, nu reușea să atingă nimic. Senzația de sufocare era tot mai puternică iar Nastia simți cum pământul îi fuge de sub picioare. Imaginea devenea difuză în jurul ei. Felinarul de la colț pâlpâi de câteva ori și se stinse, iar totul în jurul ei deveni negru. Mai auzea acum vag, doar respirația care se transformase într-un hârâit venit parcă de pe alte lumi.

   – Nu sta afară, că îngheți!

  Nastia se prăbuși în genunchi, în fața treptelor redacției. Își scoase fularul rapid și trase de mai multe ori aer în piept, focalizând cu greu imaginile din fața ei. Simți cum două brațe puternice o ridică și îl văzu pe Dimitri, colegul ei de birou, privind-o cu îngrijorare.

 

 

Amalia DRAGOMIR este content writer, specialist SEO, omul din spatele tastaturii, de peste tot și, mai ales, absolventă de „Carabella” târgovișteană…