Tot văzând declarații ale celor îndrăgostiți de ruși, care spun că ne-ar fi mai bine cu ei, dar și pentru cititorii din cealaltă tabără, am făcut o selecție drăguță de artă comunistă, însoțită de mici comentarii. Țineți lămâia aproape, vă rog!
El este România şi România El
E conștiința Ţării într-o zidire dreaptă, –
Cu El Timpul-lumina ne este vie treaptă,
Cu El în cutezanţă ni-i fericirea țel.
Cînd spunem Ceaușescu se face pace-n lume,
Cînd spunem Ceaușescu, e primăvară-n grîu,
Cînd spunem Ceaușescu, e-o doină orice rîu
Şi Patria ne creşte statornică-renume
Şi dor ne este pîinea şi-oţelul ni-i oțel
Şi Limba românească ne ninge cu luceferi,
Ni-s anii Ev de aur şi-n împlinire teferi,
Căci Ceaușescu este Izbândă şi Drapel.
Un text absolut emoționant, autorul fiind George Coandă, poet și ziarist târgoviștean. El este România. Aici vedem un fenomen straniu – el – scris cu majusculă. Pentru tovarășul poet, era un fel de Dumnezeu al țării. Aflăm că era conștiința și zidirea dreaptă – conștiința era probabil, pentru că oamenii nu mai aveau dreptul la propria conștiință, cât despre zidirea dreaptă, a se vedea mai sus. Tot el era fericire – adevărul este că atunci când mănânci un cartof cu pâinea de acum 5 zile, în ger, sculat de la 4 dimineața ca să iei rația de pui scheletic și stai cu frica să nu te salte secu pentru că te-ai strâmbat la poza Tatălui Iubitor, deși îți venea s-o scuipi prin geamul librăriei, cu siguranță poți fi fericit.
Linsul nu se oprește însă – el e primăvară în grâu – sigur că da, primăvara se vede bine pământul prin grâu – mic și tuciuriu. Tot el e o doină în orice râu – aici a cam exagerat poetul – doina din fericire ne aparține dinaintea domniei sale. Și dor ne este pâinea – aici poetul devine realist, românilor le era dor de pâine, pentru că n-o aveau. Oțelul ni-i oțel – aici poetul este un vizionar, anticipează că de dorul pâinii, dacă o mai țin mult așa, or să mănânce oțel. Și Limba românească ne ninge cu luceferi – aici poetul este din nou realist, dar cred că încerca să transmită voalat că scoatem porumbei pe gură. Bănuiesc că știm cu toții despre limbajul de lemn caracteristic regimului, deci limba noastră era și ea, săraca, limitată. Ceaușescu este Izbândă și Drapel – cu izbânditul iar a exagerat, însă cred, la final, poetul exprimă metaforic o dorință – de-al vedea cu steagul pe piept, drept și rece, transformat în Drapel.
„Oriunde merg,
În tot ce simt,
Alături ești,
Iubit Partid!
Ești școala nouă,
Cartea frumoasă,
Ești pâinea caldă,
Ce-avem la masă.
Ești câmpul verde,
Ziua senină,
Hidrocentrala
Ce dă lumină.”
Nu, nu e un pamflet. Este un text din Abecedarul epocii de aur. Da, oameni buni, din Abecedar. Așadar, elevul care abia știa să-și șteargă mucii singur, înțelegea sau trebuia să înțeleagă ce e Partidul și să-i ridice osanale. Memorau papagalicește astfel de texte elogiatoare și mincinoase, luându-li-se dreptul de a pune întrebări. Trecând peste faptul că la vârsta la care se studiază abecedarul elevul nu are capacitatea de a înțelege cum ar putea fi Partidul Hidrocentrală, respectiv pâine sau câmp, metaforele fiind prea abstracte pentru majoritatea copiilor, la 6-7 ani, textul pare a fi un pamflet comunist și nu un elogiu. Partidul e pâinea caldă – care pâine, că era cu rația, veche și fără gust. Partidul e câmpul verde – ăla confiscat de la chiaburi, înroșit de sângele multor proprietari duși la canal. Partidul e centrala ce dă lumină – care lumină, când trăiau la lumânare și cu șuba pe ei?
Întreg, al dumneavoastră, aşa mă simt din nou
Că de minciuni şi falsuri fiinţa mi-e sătulă,
Vă mulţumesc de toate, Cinstit şi Bun Erou,
Renaşte-n mine însumi şi ultima celulă.
…
În vremurile grele pe care le trăim
Când o planetă-ntreagă se plânge că o doare,
Dezamorsând minciuna, Eroule sublim,
Sunteţi Bărbatul Ţării şi Unica Salvare.
Versuri de Adrian Păunescu… . Superb, minunat, splendid, fantastic! Să vedem ce a făcut minunatul erou, Bărbatul Țării și Unica Salvare. Conform Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului in România, în timpul regimului comunist, în România au existat 44 de penitenciare principale şi 72 de lagăre de muncă forţată destinate deţinuţilor politici în care au pătimit peste 3 milioane de români, dintre care 800.000 de oameni au murit. Adevărat, pentru ei moartea a fost Unica Salvare.
Cele mai utilizate metode de tortură au fost: lovituri aplicate în părţile sensibile ale corpului; strivirea unghiilor; smulgerea părului din cap; bătaia cu lopata; tratarea rănilor cu sare; crucificarea; bătaia sistematică la tălpi cu cravaşa, obiecte din lemn sau cauciuc; arderea tălpilor la flacără, lovituri cu un creion mai mare în testicule; bătăi cu saci de nisip. Cam așa se juca Bărbatul țării, în mod eroic, cu viețile unor amărâți.
Decretul 770 prin care Bărbatul țării voia să încurajeze natalitatea, interzicând avorturile…. Rezultat: mortalitatea în urma întreruperilor de sarcină ajunsese, în 1986, la 2,69 la mie, iar în 1988 la 3, 45 la mie.
În aplauzele publicului, acesta este doar un rezumat extrem de scurt despre Tovarășul Erou Național. Vorba împușcatului, dragi pretini și concetățeni, luați cu lămâie! Cam așa cu comunismul și cu binele de pe la noi. Aș putea continua, dar mi s-a terminat lămâia, dar puteți găsi și alte exemple de analizat.
Amalia Dragomir este content writer, specialist SEO, omul din spatele tastaturii, de peste tot și, mai ales, absolventă de „Carabella” târgovișteană…
Facebook
WhatsApp
TikTok
