Daaa, am mai îmbătrânit cu un anișor. Era o vorbă care nu-mi place mie deloc – am mai adăugat o floare în buchetul vieții – așadar, am mai adăugat niște fire albe celor deja prezente. Se tot vorbește despre o criză la 30 de ani și chiar am discutat de curând cu o prietenă despre criza care dă bătăi de cap oamenilor, în special femeilor, la 30 de ani.
Spun specialiștii că la 30 de ani începi să te simți neapreciată. N-am simțit asta la 30 de ani, doar că întâmplarea a făcut ca la 30 de ani să pun piciorul în prag și să spun stop celor care nu mă apreciau suficient. Deci, pot spune că până la 30 de ani am fost tolerantă și odată cu pragul magic trecut m-am decis să nu mai fiu. În realitate însă, plănuiam de mult să fac asta și nu avea nicio legătură cu vârsta. Coincidenţa a făcut să mi se concretizeze o parte din planuri chiar atunci. Altfel, cred că am fost la fel de apreciată și la 29 și la 30.
Mai vorbesc psihologii despre obiective. Se pare că mai multe persoane trec prin criza de la 30 de ani pentru că nu reușesc să își îndeplinească obiectivele stabilite. Asta îmi aduce aminte de planurile cincinale, pe care colectivul muncitoresc trebuia să le atingă. Ce nu ți-a ieșit la 30 poate o să-ți iasă la 31 sau la 32, sau poate multe dintre obiective au fost deja atinse la 29. O depresie cu siguranță nu e calea spre îndeplinirea scopurilor. N-am suferit nici din punctul acesta de vedere, poate și pentru că eu n-am planuri cu dată fixă. Așa că, la 30 de ani, am fost mândră de tot ce mi-a ieșit în anul anterior și de cât de aproape de alte obiective trecute pe listă am ajuns și i-am dat înainte cu perseverență.
Se mai spune că la 30 de ani începi prima dată să minți când ești întrebat ce vârstă ai. De ce ai face asta? Care de diferența între 29 și 30? Doar un anișor amărât? Gândește-te numai cum o să fie la 40, unde diferența între 30 și 40 este de zece anișori… Nu mai bine te obișnuiești treptat cu ideea, numărând din unu în unu? Nu m-am deprimat când am spus 30. Am dat și buletinul drept dovadă și mi-am primit țigările. Nici măcar faptul că încă mai sunt persoane care îmi cer buletinul când cumpăr tutun nu mă deprimă, dar nici nu mă entuziasmează. Până la urmă fiecare vede ce vrea și ce poate.
Se pare că tot la 30 de ani începi să pui la îndoială valoarea realizărilor trecute. De ce la 30 și nu la 29? Sau nu la 27? Sau nu la 35? Probabil pentru că cei mai mulți la 25 termină facultatea și mai au 5 ani până la 30 ca să facă și altele. M-a ratat cumva și partea asta a crizei. Nu regret nimic din ce am făcut și nici nu cred că la momentul respectiv aș fi putut face mai mult. Nu regret nici măcar prostiile făcute. De ce aș mai râde eu acum, dacă ele nu existau? Din ce aș mai fi învățat, dacă le făceam pe toate bine? Mai știu și că am multe de învățat încă, ceea ce înseamnă că vor mai urma și alte greșeli, prostii, cum vrea fiecare să le numească. Până la urmă asta înseamnă viață nu? Să mai dai și cu fundul de pământ din când în când.
Nesiguranța în relații ar mai fi un moment critic la 30 de ani. Dacă pe celelalte tot le-am mai înțeles, pe asta nu pot. Dacă până la 29 erai sigură pe relația ta, deschizi ochii la 30 și brusc începi să îl privești pe partener cu neîncredere. Și neîncrederea asta sporește pe măsură ce trece timpul. Deci criza face casă bună cu paranoia și cu psihoza. Nu, la 30 de ani nu începi să ai revelații. Nu ți se ia vălul negru de pe ochi și descoperi brusc adevăruri nebănuite. Nu te trezeşti la 30 de ani mai deșteaptă sau mai pricepută în relații decât erai cu câteva ore înainte. Respira, bea-ți cafeaua și încearcă să nu ți se pară că te privește ciudat. Probabil e la fel de chior de somn ca și tine, nu de alta, dar nici tu nu te uiți prea frumos, mai ales dacă nu te-ai demachiat cu o seară înainte.
La 30 de ani te lovește grija banilor, spune un specialist într-un ziar. Acum, descoperi că ar fi indicat să nu te mai întrețină părinții. Serios? Cam târziu, părerea mea… Grija asta mă lovește cam de multișor, deci cu greu este o sursă de depresie. Nu a trebuit să aștept vârsta magică pentru a mă apuca grija banilor, dar nu pot să nu observ cum vârsta pentru desprinderea de fusta mamei urcă din ce în ce mai mult. Tare mi-e teamă că într-un viitor, cât mai îndepărtat sper, la criza de la 50 de ani tot grija independenței financiare față de părinți o să fie un motiv de tristețe și deprimare.
Criza de la 30 de ani este asociată și cu o stare psihică proastă determinată de planurile pentru viitor, în special de copii și căsătorie. De parcă la 30 de ani vine cineva și zice START! Măritați-vă și faceți copii! Nu, nu stă nimeni cu pușca la spatele tău și nici nu ar trebui să conteze presiunile venite din familie sau de la apropiați. Pasionații de nunți, pot să se căsătorească ei și cei care vor copii, n-au decât să îi facă. A-i lăsa pe alții să decidă pentru tine mi se pare cea mai păguboasă alegere pe care o poți face. Da, nu sunt căsătorită și nu am copii. Când voi simți nevoia, voi fi și voi avea. Dacă te simți presată de cei din jurul tău, nu uita că ei au gură să vorbească, tu ai gură să le-o închizi.
Ultimul motiv de criză ar fi faptul că începi să pui la îndoială cariera urmată. M-a ratat și de data asta. Ar însemna să-mi pun la îndoiala mulți ani de muncă. În același timp, admit că pot face mai mult și îmi canalizez energia în sensul acesta, adăugând și altele în plan. Nu cred că aș fi putut găsi ceva care să mi se potrivească mai bine, deci și aici sunt în pace cu mine.
Pentru mine, nu vârsta este cea generatoare de crize. M-ar afecta la orice vârstă pierderea unei persoane pe care o iubesc, o problemă de sănătate, o problemă financiară majoră, un accident… Faptul că adorm la 29 și mă trezesc la 30 este complet irelevant. Oricum, sper că suntem conștienți cu toții că anul acela între 29 și 30 este deja trecut de cu o zi înainte. Ce mai contează câteva ore? Criza poate începe și cu săptămâni înainte, că doar n-o fi programată la oră fixă. Cum la mine nu a mai început deloc, tot ce sper este ca și la 41 să ne întâlnim tot aici, la Gazetă, și să vă scriu despre cum am depășit și criza de la 40.
Amalia DRAGOMIR este content writer, specialist SEO, omul din spatele tastaturii, de peste tot și, mai ales, absolventă de „Carabella” târgovișteană…
Facebook
WhatsApp
TikTok
