PUNCT ȘI DE LA CAPĂT – Amalia DRAGOMIR – Copilul cu buză de iepure – despre bullying și acceptare

   Toți știm acum ce este bullyingul și care sunt urmările, dar nu toți avem curajul de a scrie despre experiențele proprii într-o carte. Olga Menai – copilul cu buză de iepure –  a ales să împărtășească cititorilor sentimentele ei și modul în care societatea a fost dispusă să primească un copil diferit, care a crescut și s-a dezvoltat într-un adult diferit, dar și modul în care a fost marcată de această malformație.

   Denumirea populară buză de iepure  este folosită de fapt pentru a defini o malformație foarte greu de acoperit, numită chelioschizis. Pentru că atunci când personajul principal s-a născut nu existau foarte multe informații despre această malformație, iar societatea nu era încă pregătită să accepte că oamenii pot să fie diferiți, Eva nu a fost primită cu prietenie, iar protagonista chiar afirmă că a simțit efectele bullyingului din copilărie până târziu, pe unele dintre ele simțindu-le și în prezent.

   Copilul cu buză de iepure este un roman care atrage un semnal de alarmă cu privire la efectele pe care discriminarea le poate avea asupra unei ființe în formare, care are nevoie de acceptare și de toleranță pentru a se integra. Din cauza atitudinii ostile cu care Eva a fost nevoită să se confrunte, aceasta a rămas cu o serie de complexe pe care le-a resimțit și în viața de adolescent, dar și mai târziu și care se simt în relațiile pe care le are cu cei din jur.

   Totodată, Copilul cu buză de iepure atrage atenția și asupra importanței familiei în viața copilului. Pentru că Eva este un copil iubit, acceptat și susținut, pare că depășește mai ușor momentele triste, deși în realitate acestea lasă urme asupra ei. Cu toate acestea, datorită familiei și suportului acesteia, Eva se dezvoltă sănătos și în cele din urmă ajunge să se accepte exact așa cum este și să își cunoască atuurile.

   Copilul cu buză de iepure este un roman în care regăsim mai multe fețe ale iubirii. În primul rând, întâlnim iubirea părintelui față de copilul său. Indiferent de aspectul Evei, pentru părinții ei, ea este un copil perfect. Iubirea dintre frați este un subiect la fel de important, protagonista fiind apărată și încurajată de sora ei.

   Pentru că Eva este de fapt o persoană normală, atunci când crește aceasta are un iubit și astfel descoperim o nouă formă de iubire, dar și faptul că protagonista este o persoană absolut normală, care se maturizează treptat, descoperind că poate fi iubită și apreciată și în acest mod, ceea ce îi conferă mai multă încredere.

   Chiar dacă această poveste are loc în trecut, consider că este de mare actualitate, având în vedere că bullyingul este tot mai mediatizat acum. Unica diferență dintre prezent și trecut este faptul că atunci când Eva era copil, nu dispunea de posibilitățile de exteriorizare din prezent. Nu avea rețele de socializare pe care să scrie și nici oamenii nu aveau acces la atât de multă informație, așa cum se întâmplă acum.

   Din romanul Olgăi Menai se pot trage concluzii importante. Cuvintele pot deveni cu ușurință arme și pot răni, motiv pentru care ar trebui gândite înainte de a fi spuse. Lipsa educației și dorința de a epata nu ar trebui să ne transforme în agresorii celor aflați pe lângă noi.

Amalia DRAGOMIR este content writer, specialist SEO, omul din spatele tastaturii, de peste tot și, mai ales, absolventă de „Carabella” târgovișteană…