Anunțul Primarului de acum câteva zile referitor la înjumătățirea bugetului pentru Teatru și Clubul Sportiv aproape că a trecut neobservat. La urma urmei, pe-așa o criză, cui să-i mai ardă de cultură și de sport. Oricum suntem în țara în care lucrurile se fac pe jumătate, niciodată a doua, aia cu care se termină. Înțeleg că e nevoie de bani pentru asfaltări, adăposturi pentru câini și alte lucrări necesare orașului. Dar asfaltările sunt de tot rahatul, câinii sunt tot pe străzi, mizeria e aceeași. Cu banii luați de la Teatru se pot construi vreo 20 de metri de asfalt. Măcar de-ar fi în fața Teatrului. Am scris „construi” pentru că la comisioanele pe care le poate lua un consilier de pe urma asfaltării își poate construi un turnuleț la casa lui de neam prost.
Ce mă pune pe gânduri e altceva: un PDL-ist (Primarul Gabriel Boriga) se plânge că USL-ul taie finanțarea la cultură. Lucrurile erau exact invers, când PDL-ul era la putere. E drept că tăietura nu era atât de drastică, dar istoria se repetă. Când e vorba de cultură, cineva scoate pistolul. Atâta îl duce mintea. Asta e prelungirea creierului său. PDL-ul a tăiat Festivalul Babel. USL-ul taie restul, fiindcă în mintea lor de vremelnici pâinea e mai importantă decât circul. Dar când a apărut vorba asta, pâinea se dădea doar când era circ.
Cum ar fi ca la spectacol totul să se oprească brusc la jumătate? Cum ar fi ca un manelist minune cu nume de mizilic să-și oprească lălăiala fix când mai avea de spus jumătate din „of,of,of-uri”? În cazul din urmă, ar fi tragedie și s-ar lăsa cu înjurături de mamă. La Teatru îți mai poți imagina finalul, dar la „of,of,of-uri” e groaznic să nu știi schelălăitul final.
Nu i-am văzut pe acești consilieri la Teatru. La ora la care noi plămădim vise, domniile lor așa am auzit că le place unora să li se spună) își râgâie conștiincios micii și fleicile, alături de salata parvenită de andive. N-au cum să știe că un Văcărescu de renume al acestor locuri a spus acum ceva vreme: „V-am dat Teatru, vi-l păziți” sau „Urmașilor mei Văcărești!/Las vouă moștenire: /Creșterea limbei românești /Și-a patriei cinstire.” Obișnuiți să gândească-n turnulețe, uită că Turnul Chindiei nu va sta niciodată pe viloaia lor.
Îi văd grași, inculți, stupizi. Pentru ei sportul e atunci când spargi semințe și înjuri de mama adversarului. Pentru ei Teatrul e când poți să urli ascuns din fundul sălii (niciodată din primul rând, la vedere): „F…-o, băăă!!!”. Își vor da girul și banii, de parcă ar fi ai lor- și chiar sunt- pentru spectacole de muzică cu strigături, focuri de artificii fâsâite și paranghelii cu mititei din carne de cal din bătătură.
Știu că le plac dedicațiile, așa că le „fac” și eu una urmuziană:
Cică niște consilieri
Duceau lipsă de averi
Și-au rugat pe Răducanu
Ca să le mai dea cu banu’.
Răducanu, drăgălaș,
Face iute un miș-maș,
Neștiind, sărac de el,
Ce e teatrul, nici nițel.
„Haoleu, o, haoleu
-strigă el de-atunci mereu-
Ce-mi mai place la urechi
Când aud manele vechi”
Și mai scoate el din freză:
„Donnez moa”, în „lang franceză”.
Și exclamă: „Of,of, of,
La prostie sunt chiar prof!”
MORALA
Beliganul sau japița.
PUIU JIPA este (încă?) actor la Teatrul Municipal din Târgoviște (încă?), regizor și dramaturg, târgoviștean de mai mulți ani…
Citește și ROMAN FOILETON: A doua față – Ionuț CRISTACHE;
CULTURA ONLINE – Daniel TACHE;
AMERICA LA NOI ACASĂ – Dana NEACȘU;
CULTURA ECONOMICĂ – Bogdan CERNAT;
CULTURĂ ȘI ISTORIE – Radu STATE;
CULTURA URBANĂ- Pompiliu ALEXANDRU;
CALGARY ÎN DIRECT – Radu TECUCEANU;
LONDRA LA PAS – Cristian Gabriel GROMAN
Facebook
WhatsApp
TikTok
