– Nu poți să le oferi oamenilor ceea ce nu sunt capabili să primească. Până la urmă inima ta știe drumul, nu trebuie decât să o asculți și să mergi în direcția pe care ți-o indică, spuse femeia.
Bătrâna grecoaică Ozana își poartă de obicei părul alb împletit în două cozi subțiri. Ca Patti Smith, râde în gândul ei nepoată-sa Petra. Femeia își împletea părul în fața oglinzii. Un bun prilej pentru a-i da sfaturi culese de pe facebook și insta, nepoatei sale. Râdea în sinea ei de Petra că îi ține minte citatele și că o consideră datorită lor extrem de inteligentă. De-a dreptul înțeleaptă. De fapt bătrâna Ozana era convinsă că habar n-are de nimic. Era foarte sigură că dacă ar trăi încă pe atât – adică încă 70 de ani – tot nu ar ajunge atât de înțeleaptă încât să poată da sfaturi cuiva.
– De ce te aranjezi atât de mult astăzi?
– E timpul magnoliilor. De aceea.
Bătrânei nu îi plăceau neapărat magnoliile dar considera momentul în care ele înfloreau, drept o sărbătoare personală. De când părul îi albise cu totul, purta haine în culori pastelate. Uneori roz. Cu tenul ei alb, fără urmă de riduri, bătrâna Ozana părea o păpușă din porțelan.
Pe vremea când părul îi fusese negru cu reflexe ciocolatii și avea anii încă puțini și deci tineri, Anatole o descoperise în mijlocul Atenei, în Piața Syntagma, în timp ce mânca o portokalopita / prăjitură cu portocale. Ochii bărbatului s-au îngustat atunci de plăcere. Fata devora cu o asemenea poftă prăjitura încât a rămas privind-o fix. De parcă intrase cu totul într-o reverie. Chiar și după ce s-a căsătorit cu ea și a dus-o la Paris – în casa din arondismentul 8, rămasă de la părinții săi – privirea aceea a lui pentru ea nu s-a schimbat. Viața lui Anatole a fost însă foarte scurtă. A murit izbit în plin de o mașină pe trecerea de pietoni, în timp ce se grăbea spre casă. Avea la el un carton cu portokalopita pentru Ozana, de la cofetăria grecului din colțul străzii.
Ozana era însărcinată. Câteva luni mai târziu a născut un băiat. Pe tatăl Petrei. I-a pus numele după tatăl său: Anatole. Cel mai mult i-au plăcut Ozanei la Paris arbuștii de magnolie înfloriți primăvara. Arbuști ai căror flori înfloresc înaintea frunzelor. De parcă s-ar grăbi să trăiască. Anatole i-a povestit deseori despre arbuștii aceia atât de eleganți. Cică au apărut în îndepărtata Martinica, insula din partea estică a Caraibelor.
Bărbatul i-a spus că ar trebui să fie floarea ei. Nu de alta dar au caracteristici comune. De exemplu, se adaptează și dau eleganță și lumină oricărui loc. Atât în grădinile rafinat aranjate de mâna omului cât și în locurile rustice. Au o eleganță înnăscută. Sunt spectaculoase. Nu îți poți lua ochii de la ele odată ce îți apar în cale. Tot de la Anatole a aflat Ozana că există mai multe tipuri de magnolii dar cea asemănătoare ei este ,,magnolia grandiflora”, veșnic verde și extrem de rezistentă.
În anii ei de singurătate, după moartea lui Anatole, mereu s-a gândit la ce i-a spus el, că seamănă cu magnolia cea veșnic verde și extrem de rezistentă. Gândul i-a dat putere și Ozana a reușit să treacă peste toate problemele ei de văduvă rămasă cu un copil pe care îl creștea singură. Nu s-a mai căsătorit. Nu din fidelitate față de memoria lui Anatole ci pentru că niciun bărbat nu i s-a mai părut la fel de iubitor și de tandru precum cel pe care l-a pierdut. Nu a mai mâncat niciodată de atunci portokalopita. Noblețe. Delicatețe feminină. Răpitoare frumusețe. Toate atributele florii de magnolie le avea Ozana!
Floriografia spune despre magnolii că transmit mesaje diverse, în funcție de soiul lor. Cele puternic parfumate simbolizează excelența și frumusețea divină. Cele albe transmit inocență și puritate. Florile roz transmit un mesaj de tinerețe, noroc și bucurie de viață. Magnoliile mov îi vorbesc celui/celei care le primește despre însănătoșire grabnică și sunt un mesaj de încurajare. Despre cei care iubesc florile de magnolii scrie în cărți că sunt oameni altruiști, buni prieteni, tenaci și protectori. Chinezii prețuiesc mult florile de magnolii și le așază alături de bambus și lotus. Le oferă în dar celor care vor să devină puternici și bogați.
De zeci de ani, când primăvara ocupă Parisul cu florile ei de cireși din cimitirul Père Lachaise, cu merii japonezi din parcul André Citroën și cu glicinele ei strălucitoare, magnoliile lunii martie și ale lunii aprilie o scot pe Ozana din casă și o fac să se plimbe prin tot orașul în căutarea lor.
Înainte de toate, Ozana merge să le vadă în Bois de Vincennes, în arondismentul 12, la Parcul floral. O grădină botanică plină cu flori colorate care în perioada aceasta e mirifică de-a dreptul. Parcul are o istorie tumultuoasă. Inițial a fost un parc regal, de vânătoare. După revoluție, Napoleon l-a transformat într-un teren de antrenament pentru soldații săi.
Zona grădinii botanice a rămas de altfel sub control militar până după al doilea război mondial. Arme și flori – istoria umanității în două cuvinte. Când ajunge pe acolo, Ozana trece mereu, înainte de a intra în Valea florilor, printr-o pădure de stejari și cedri pe care o iubește de-a dreptul. Ozana mai merge să vadă magnolii înflorite și în zona Turnului Eiffel, la începutul Champ de Mars.
Primăvara bătrâna Ozana trece prin Paris cu cozile ei subțiri și albe foarte strâns împletite. Alături o are pe Petra, nepoata sa. Par două flori de magnolie. Ozana poartă taior și bascheți roz. Florile de magnolii o fac să se gândească la tinerețe. La ultima vârstă simte mai intens tinerețea decât oricând. Pentru că îndepărtându-te simți mai puternic. Vezi mai bine.
Petra are un rucsac magenta, ce amintește cumva de roșul fructelor de pădure. Privind-o pe bunica ei, se gândește la bătrânețe. La un anotimp uman ultim. Un anotimp al păcii și al serenității. Ochii celor două femei sclipesc. Parisul le zâmbește protector, adiind printre florile de magnolie.
Dana BANU s-a născut la 16 martie 1970, a debutat cu poezie în anul 1984, în revista Astra, este poet, prozator, călător literar și scenarist; de-a lungul timpului a publicat sub acest nume în nenumărate reviste și antologii din țară și din străinătate, tot cu acest nume de autor a semnat volumele de poezie: Poezii din țara lui Elian, 2007; Cântecul samovarelor, 2011; și lumea cinema paradis, 2013; Luna și Îmblânzitoarea de oameni, 2015; Cartea singurătății, 2017; Insomnii orientale, 2023; precum și volumele de proză: Orașul părăsit, 2000; Ferestre, 2021; O după-amiază cu Miller și Kerouac și alte povestiri, 2022; Lumea exotică a Salmei Metivet, 2024…
Facebook
WhatsApp
TikTok
