Există la Paris, în arondismentul 17, o stradă imaginară care se numește Simon-Crubellier. Acolo, la numărul 11, este situat – desigur, tot imaginar – un bloc cu 10 etaje. Fiecare etaj are 10 apartamente. Cel care și-a imaginat strada și a scris despre viețile oamenilor care trăiau imaginar în acel imobil s-a numit Georges. Georges Perec. A devenit celebru grație mai ales romanului său ,,Viața, instrucțiuni de utilizare”, publicat în 78.
Italo Calvino spunea despre cartea lui Georges că este de fapt un hiper roman. / Habar n-am de ce am introdus chestia asta în însemnare dar o las pentru că îmi place Italo Calvino. Autorul își imaginează clădirea drept un imobil cu o fațadă inexistentă. Astfel încât cititorul să poate vedea deodată în interiorul apartamentelor. Acțiunea romanului se întâmplă cu câteva minute înainte de ora 8 a serii de 23 iunie 1975. Câteva momente după moartea protagonistului. Poveștile din interiorul cărții se întind însă pe o perioadă de 100 de ani. Între 1875 și 1975.
Dar cine este de fapt acest Georges cu o imaginație atât de bogată și cu o 1001 de liste despre tot și toate? Un copil născut la Paris în 1936, într-o familie de polonezi evrei, emigrați în Franța în anii 20. Tatăl său moare pe front, în al doilea război mondial. Mama sa a fost deportată la Auschwitz. Georges scapă ajutat de familia tatălui care trăia în zona liberă. Mama sa – aflată în zona ocupată – este arestată. Micul Georges nu o va mai vedea niciodată. Femeia va muri în lagăr.
Când scrii sec și succint, aproape uiți că în aceste date este cuprinsă viața și moartea unor oameni. Oameni uciși de alți oameni. La 9 ani Georges este adoptat oficial de către unchiul și mătușa din partea tatălui. Tânărul Georges va studia istoria și sociologia la Sorbona. Este perioada în care începe să scrie recenzii și eseuri pentru revistele La Nouvelle Revue francaise și Les Lettres Nouvelles.
Face un an de armată la parașutiști în perioada 58-59. După ce iese din armată se însoară cu o fată pe nume Paulette Petras. O tipă blondă, cu plete drepte și ochii fardați intens cu negru, după moda vremii. Vor rămâne căsătoriți timp de 22 de ani, până la moartea lui Georges. Perec pleacă apoi un an în Tunisia, ca profesor. Se reîntoarce în Franța unde se angajează ca arhivar. O muncă foarte prost plătită. Unii au spus că meseria lui i-a influențat în mod vizibil literatura.
Ca scriitor a fost susținut de Raymond Queneau și Italo Calvino care l-au atras în grupul lor numit ,,Oulipo” / OUvroir de LIttérature Potentielle / Atelier de literatură potențială. Un grup format din scriitori și matematicieni care se autodefineau drept niște cobai ce își construiesc ei înșiși labirintul din care vor urma să scape. Își impun tot felul de constrângeri și tehnici ciudate de scriere. Cum ar fi ștergerea literei ,,e”, în cazul romanului ,,La disparition” pe care Georges îl publică în 1969.
Georges a fost și regizor. În 74 reușește să termine un film după romanul său ,,Un om care doarme”. Este un adevărat inovator în literatură. După ce publică ,,Viața, mod de folosință” reușește să devină independent financiar și scapă de jobul prost plătit. Se dedică scrisului.
A murit de cancer bronșic. Cu câteva zile înainte de a împlini 46 de ani. Cenușa sa este păstrată în columbariul cimitirului Pere Lachaise.
Ce pot eu scrie despre un om al experimentelor literare geniale, fără să am senzația că i-aș jigni memoria și că dacă ar fi în viață și ar citi ce am scris despre el mi-ar pune o piedică de toată frumusețea, m-ar trage de urechi sau ar scoate limba la mine peste gard?!
Introduc deci în această mică însemnare, trei dintre listele lui Georges. Cele cu ,,Îmi place /Nu îmi place” și cea cu dorințele sale imediate sau mai îndepărtate. Ce alt mod mai bun de a cunoaște un om aș putea găsi?
Dana BANU s-a născut la 16 martie 1970, a debutat cu poezie în anul 1984, în revista Astra, este poet, prozator, călător literar și scenarist; de-a lungul timpului a publicat sub acest nume în nenumărate reviste și antologii din țară și din străinătate, tot cu acest nume de autor a semnat volumele de poezie: Poezii din țara lui Elian, 2007; Cântecul samovarelor, 2011; și lumea cinema paradis, 2013; Luna și Îmblânzitoarea de oameni, 2015; Cartea singurătății, 2017; Insomnii orientale, 2023; precum și volumele de proză: Orașul părăsit, 2000; Ferestre, 2021; O după-amiază cu Miller și Kerouac și alte povestiri, 2022; Lumea exotică a Salmei Metivet, 2024…
Facebook
WhatsApp
TikTok
