POVESTIRI DE DUMINICĂ – Dana BANU – Robert într-un glob de sticlă

   „De-abia atunci află Ulrich că Agathe îşi luase deodată la revedere şi plecase fără el; rugase să i se transmită că nu voise să-l deranjeze cu decizia ei inopinată.” – Robert Musil, ultima frază din „Omul fără însușiri”…

   În globul de sticlă pe care vi-l pun astăzi în fața ochilor, îl putem zări pe Robert sau Mathias. Putem să îl strigăm cum dorim. Ambele nume sunt ale lui. Robert avea un tată din Timișoara dar el s-a născut într-un land de prin sudul Austriei. Pe malul râului Glan. Ai lui îl dau la o școală militară dar Robert o lasă baltă și preferă o Politehnică sănătoasă. Se plictisește însă și de la Politehnică trece la Filozofie și Psihologie. Termină facultatea și devine bibliotecar. Bibliotecarul din micul nostru glob de sticlă se hotărăște să se însoare. Așa că așteaptă să divorțeze iubita lui și o ia de nevastă. Trei ani de căsnicie perfecți. Apoi patru ani singur pe front. Războiul. Se îmbolnăvește și scapă de front. În toți acești ani scrie intens.

   În mai 1933, în centrul Pieței Operei din Berlin un fum gros se ridică din mijlocul rugului de flăcări în care erau arse cărți. Naziștii aruncaseră în foc toate cărțile evreiești, pacifiste, adverse. Studenții național-naziști cer ca toate cărțile băiatului nostru din globul de sticlă să fie scoase din circuit. I se interzice să mai publice. Bietul nostru băiat din globul de sticlă se întoarce în țara în care s-a născut. Ce putea să facă? Fasciștii îi interziseseră să mai publice. Face un atac cerebral. Rămâne toate viața cu sechele. E interzis și în Viena. Pleacă și de acolo. Merge în Elveția. Sărac lipit, trăiește din niște ajutoare primite de la o fundație oarecare.

   Băiatul nostru nu renunță însă. Scrie în continuare. Cu febră, cu patos, cu neînfricare. Asta înseamnă cu adevărat să fii scriitor! A murit după al doilea accident cerebral. Îl chema Robert Musil iar romanul lui se numește „Omul fără însușiri”. Astăzi, Robert – deși nu și-a terminat romanul – este alături de Hermann Broch și Thomas Mann unul dintre cei mai mari scriitori al literaturii germane contemporane. După ce l-au chinuit și aruncat dintr-o țară în alta. I-au interzis cărțile și l-au obligat să vadă cum ard cărțile camarazilor lui și ale sale. „Omul fără însușiri” stă alături de „Ulise” al lui Joyce și de „În căutarea timpului pierdut”, cartea lui Proust. Unul dintre cele mai mari romane ale secolului XX.

   Pe băiatul din globul nostru de sticlă l-au incinerat. I-au aruncat cenușa la marginea unei păduri. La lizieră. Deschid cartea lui Robert la întâmplare. Citesc: „am câștigat realitatea dar ne-am pierdut visele”. Robert nu a pierdut. Dovadă că o mulțime de oameni îl citesc și astăzi, fascinați. Un scriitor poate fi un om dezamăgit, înfrânt, nefericit dar niciodată un om cu visele pierdute. Robert a fost cu adevărat un scriitor.

   În globul nostru de sticlă se poate observa o pădure. De la lizieră, doi oameni îmi fac semne cu mâna. E Robert. Lângă el e Ulrich, personajul lui. Salut, băieți, le strig, am scris astăzi despre voi! Băieții zâmbesc. Particule colorate și strălucitoare plutesc prin glob, dansând. Niciunul la întâmplare.

Dana BANU s-a născut la 16 martie 1970, a debutat cu poezie în anul 1984, în revista Astra, este poet, prozator, călător literar și scenarist; de-a lungul timpului a publicat sub acest nume în nenumărate reviste și antologii din țară și din străinătate, tot cu acest nume de autor a semnat volumele de poezie: Poezii din țara lui Elian, 2007; Cântecul samovarelor, 2011; și lumea cinema paradis, 2013; Luna și Îmblânzitoarea de oameni, 2015; Cartea singurătății, 2017; Insomnii orientale, 2023; precum și volumele de proză: Orașul părăsit, 2000; Ferestre, 2021; O după-amiază cu Miller și Kerouac și alte povestiri, 2022; Lumea exotică a Salmei Metivet, 2024…