1.
În pictură, un pentimento înseamnă prezența sau apariția unor imagini, forme sau linii anterioare care au fost modificate și pictate. Este un procedeu care constă în corectura finală – în special în grafică – adusă proiectului inițial, prin acoperirea cu diverse mijloace a unor porțiuni socotite defectuos realizate.
Un cer turcoaz, marșutka și balcoane de lemn cu vedere la Munții Caucaz
Un cer turcoaz dincolo de perdeaua aurie. Un cer turcoaz și mâinile lui uriașe, acoperindu-i întâi ochii apoi întreaga față. Parfumul lui de bărbat care poate să îi ucidă tristețea doar prin simpla prezență. Dincolo de perdeaua aurie, cerul turcoaz și lumea Georgiei. O lume precum un evantai de culori și senzații. Precum atingerea suavă a mătăsii pe piele.
O lume a Georgiei cu drumuri înverzite povestind despre primăverile ce au trecut și despre cele care vor veni. Drumuri pe care poți întâlni micuțele marșutki/ denumirea în georgiană a unor miniautobuze tip taxi, mașinuțe ce opresc la cerere. Erau și în România prin anii 90, acum nu cred că mai există.
Mașinuțele astea au apărut pentru prima dată în Uniunea Sovietică, prin anii 30 ai secolului trecut. O marșutka georgiană are 15 locuri în afară de șofer. Nu mai mult. De obicei fac legătura între un oraș și satele din apropierea lui. Sunt tare simpatice, cu condiția ca dacă urci vreodată în una dintre ele să nu stai în spate. Suspensiile îți pot transforma drumul într-un adevărat chin. Nici vorbă de centuri de siguranță sau de aer condiționat. Sunt pitorești, vesele și guralive. Dacă vrei să cunoști georgienii urcă într-o mașutka și călătorește împreună cu ei!
Pe femeie am cunoscut-o în micul oraș Signagi/Sighnaghi în georgiană. Un orășel în așa i se spune. Un oraș presărat cu clădiri ce au balcoane din lemn din care oamenii pot privi în depărtare Munții Caucaz. În orașul acesta al iubirii, oamenii se pot căsători oficial la orice oră din zi sau din noapte. În orice zi a săptămânii. Străini sau localnici. Nu au nevoie decât de actele traduse în conformitate. Orașul îi așteaptă apoi pentru luna lor de miere.
Numele lui este Zahar și este un producător local de vinuri roșii. Întreaga zonă este renumită pentru vinurile ei. Ca de altfel întreaga Georgie. Este al treilea producător de vinuri pe care îl cunosc. Ceilalți doi sunt francezi. Am observat însă că toți trei au o pasiune comună: familia lor și tradițiile legate de vinuri, ale patriilor în care trăiesc.
Numele ei este Tamara. Tatăl ei, un renumit profesor de istorie georgian, i-a pus numele după regina Tamara. Prima femeie care a condus Georgia. Tamara pictează. În ținutul acela al ei are și ce! Peisajele și lumina sunt foarte asemănătoare cu cele din Toscana.
Un orășel cât o batistă. Minuscul. În el, cupluri aflate în vizită – unele aflate în luna de miere – și cupluri ale locului. Două ore de mers cu mașina sau cu marșutka din Tbilisi. Nu e mult.
Dana BANU s-a născut la 16 martie 1970, a debutat cu poezie în anul 1984, în revista Astra, este poet, prozator, călător literar și scenarist; de-a lungul timpului a publicat sub acest nume în nenumărate reviste și antologii din țară și din străinătate, tot cu acest nume de autor a semnat volumele de poezie: Poezii din țara lui Elian, 2007; Cântecul samovarelor, 2011; și lumea cinema paradis, 2013; Luna și Îmblânzitoarea de oameni, 2015; Cartea singurătății, 2017; Insomnii orientale, 2023; precum și volumele de proză: Orașul părăsit, 2000; Ferestre, 2021; O după-amiază cu Miller și Kerouac și alte povestiri, 2022; Lumea exotică a Salmei Metivet, 2024…
Facebook
WhatsApp
TikTok
