kiss2025a.jpg Euroguard 	oneminamed_nav.gif dsgmotor.gif

POVESTIRI DE DUMINICĂ – Dana BANU – O dimineață stranie

Lisa trecând pe Rue Bonaparte împreună cu talismanul ei de lapis lazuli

   Asemănător cerului pe timpul nopții e talismanul Lisei. Albastru înspicat cu auriu. Dacă în anii de demult, pe vremea anticilor, o piatră precum cea din talismanul ei era considerată sacră și călăuzitoare a mumiilor Egiptului și Babilonului după moarte, Lisa avea credința că talismanul din lapis lazuli o putea călăuzi în viața ei de acum.

   Uneori fata intra în interiorul ei și nu mai ieșea de acolo. Le părea celor din jur, în acele momente, scufundată în genuni interioare, în uluitoare turbioane translucide. Era imposibil atunci de ajuns la ea. Cel puțin așa credeau cei care o priveau cu atenție.

   De fapt Lisa își începea atunci zborul imaginar pe deasupra orașului ce devenea mult prea agitat pentru ea. Plana pe deasupra clădirilor înalte, a piațetelor pline cu oameni grăbiți și indiferenți la cei din jurul lor, a grădinilor care se lăsau cuprinse de anotimpuri și răspândeau culori și parfumuri tulburătoare.

   Se înălța tot mai sus la bordul corabiei imaginației sale. Plutea printre norii ce acopereau cerul Parisului și de acolo privea totul cu serenitate. Era convinsă că talismanul din lapis lazuli o ajuta să treacă astfel prin viață. Că primea datorită lui o înțelepciune ce îi asigura o viață mult mai intensă și mai colorată decât a majorității.

   În timp ce pentru aproape toți ceilalți pe care îi cunoștea zilele de luni erau un adevărat chin, pentru Lisa începutul săptămânii marca începutul unor noi aventuri fascinante. Fata lucra într-o cofetărie. Printre macaronsuri colorate în cele mai plăcute culori și printre cutiile lor cu denumiri fascinante, în funcție de anotimpuri și sărbători. Printre piramide de pricomigdale pastelate și petits-fours-uri ce semănau cu niște opere de artă în miniatură. Printre cutii cu ceai Marie-Antoinette, Jardin Bleu Royale sau Darjeeling. Printre borcănașe cu cremă de castane, cu dulceață de zmeură, trandafiri și litchi, portocale sau smochine și printre borcane cu miere de Pirinei sau de salcâmi din Bearn.

   Acolo era Lisa cu adevărat fericită! Cutiile cu ciocolată pe care le vindea zilnic o făceau mereu să zâmbească. Ganașuri cu vanilie de Madagascar. Praline cu bucăți de macaronsuri. Batoane mici de lămâie, portocale sau ghimbir confiat, acoperite cu ciocolată cu lapte. Pătrățelele de ciocolată în 1001 de combinații. Nuga de trandafir sau de fistic. Cutii pastelate pe marginea cărora erau desenate șiruri de fundițe aurii și argintii, delicate. Bomboane din flori de violete. Toate compuneau pentru Lisa un univers fascinant în care intra zilnic de parcă ar fi intrat în interiorul talismanului ei.

   Lumea fetei devenea lumea prăjiturilor pe care le vindea. Lumea tartelor cu nuci pecan și vanilie. A eclerelor de ciocolată Grand Cru. A fascinantelor macaronsuri Ispahan. Preferatul ei era tortul Ispahan cu blat macaron, cremă de litchi, petale de trandafiri și zmeură proaspătă. În fiecare zi mergea pe jos spre cofetăria ei vopsită în vernil, de la colțul străzii Bonaparte. Cel mai bun prieten al fetei era micul felinar agățat deasupra intrării. Mereu înclina ușor capul și zâmbea când ajungea la cofetărie.

  De altfel și Rue Bonaparte îi era prietenă. Obișnuia la sfârșitul săptămânii să facă lungi plimbări pe jos – împreună cu talismanul ei de lapis lazuli – de-a lungul Cheiului Voltaire, până la Grădina Luxembourg.

   Traversa Piața Saint Germain des Prés și Piața Saint Sulpice. Privea cu atenție clădirile. Oamenii eleganți care se îmbrăcau de la magazinele de modă răsfirate prin tot cartierul de pe malul stâng al Senei. Intra deseori prin librării. Se întâlnea cu nenumărații scriitori ce populau zona. Toți îi erau prieteni. Unii o adorau și scriau deseori despre ea. Creau personaje pornind de la profilul ei. Dovadă că, iată, micuța Lisa tocmai intră astăzi în această povestire. Galeriile de artă o cunoșteau și ele foarte bine și o primeau de fiecare dată ca pe o prietenă.

   Lisa, micuța vânzătoare de la cofetărie, cu talismanul ei albastru precum cerul noaptea, cu rochiile ei pastelate, cordeluțele din catifea și balerinii potriviți la culoarea rochiilor și fustelor pe care le purta. Lisa cea care iarna purta manșon iar în unele zile de toamnă, în zilele ei libere, mici pălării cu voaletă. Lisa, fata care purta întotdeauna eșarfe. Mai groase sau mai subțiri, în funcție de anotimp. Fiecare eșarfă a Lisei avea o poveste pictată pe ea.

   Cel mai mult îi plăceau Lisei băieții de la Școala de Arte frumoase. Mereu își alegea iubiții dintre ei. Scurte aventuri precum ploile de vară. Nimic serios. Lisa era foarte sigură că talismanul o va duce într-o zi în calea unui băiat pe care îl va iubi cu adevărat. Nu voia să intre în viața altora doar pentru amuzament și alungarea plictisului. Dacă intra totuși se grăbea apoi să iasă înainte de a fi prea târziu. Îi plăceau oamenii care veneau în cofetăria ei. Mereu relaxați, zâmbitori, politicoși. De aceea s-a și angajat într-o cofetărie. Oamenii care cumpără dulciuri din cofetării sunt de obicei prietenoși.

   La sfârșitul săptămânii își punea o pereche de teniși în picioare și pornea împreună cu talismanul ei în plimbări prin cartier. Pornea de la colțul Pieței Saint Sulpice. Alegea trotuarul îngust de lângă zid, ca să poată privi în voie clădirile de pe partea cealaltă. Ornate frumos, parcă erau expuse în galantarul cofetărie în care lucra ea. Liniștea duminicală era traversată din când în când de mici mopeduri vesele ce o făceau pe Lisa să privească îndelung după ele. Trotuarul devenea din ce în ce mai lat. Străjuit de șiruri lungi de copaci. Fata începea să se simtă precum o regină, salutată de supușii ei.

   Traversa apoi în dreptul librăriei Fabrice Teissèdre, ca să privească la cărțile de istorie expuse în vitrină. Lisei îi plăcea istoria. Unul dintre librari – René – fusese iubitul ei într-o vreme și i-a arătat o mulțime de cărți vechi, de colecție, din librărie. L-a cunoscut într-o zi când se întorcea de la cofetărie pe jos, spre casă. Privea ca de obicei la copertele cărților din vitrină, la titlurile ce o făceau să călătorească în lumi îndepărtate în timp. René a ieșit și i-a întins mâna. Voia să o cunoască. Îi plăcea curiozitatea cu care Lisa privea mereu la cărțile din vitrina librăriei. A fost îndeajuns. Au avut o vară frumoasă împreună. Niciunul nu a plecat din oraș în vara aceea. Nu au avut concediul obișnuit din august.

   Apoi a venit toamna iar René și-a găsit o studentă cu breton și fuste foarte scurte. I-a prins făcând sex în camera din spate a librărie. Nu s-a supărat. Nu îl iubea. Îl aștepta pe băiatul ei din talismanul albastru. A rămas prietenă cu Rene. Pentru că nu a fost dragoste. Dacă ar fi fost dragostea nu ar mai fi putut rămâne prieteni. Iubirea când pleacă nu lasă în locul ei prietenie. Niciodată. Iubirea nu e nici civilizată, nici politicoasă. Iubirea nu e ,,comme il faut”.

   Lisa ajunge apoi la fântâna cu lei. Mereu se oprește măcar un minut acolo să îi privească. Are un sentiment tare plăcut. De parcă locul acela ar fi cumva predestinat. De parcă ar mai fi trăit o viață în care ceva foarte important pentru ea și talismanul ei albastru s-ar fi întâmplat acolo.

   Lisa privește la apa ce curge în fântâna arteziană. Își spune din nou și din nou că timpul nu trece. Doar așteaptă să îi descoperi semnele. Micile lui lumini intermitente, uneori sub forma unor oameni, alteori a unor simboluri – precum talismanul ei – sau a unor întâmplări ce par să se repete. Nu există coincidențe și nu există nimic la întâmplare în universul oamenilor, Lisa! Își spune fata mereu. De la intersecție, trotuarele se îngustează din nou, clădirile devin uriașe. Lisa închide ochii în sinea ei și se ridică deasupra străzii planând liniștită pe cerul senin al dimineții.

   E o dimineață stranie, își spune fata coborând din nou în mica ei realitate. Prin spatele ochilor ei trec niște femei necunoscute. Toate au în comun Parisul și dimineața cu mici irizări de lapis lazuli rămase de peste noaptea de duminică spre luni.

Dana BANU a debutat cu poezie, în anul 1984, în revista Astra; trăiește la Paris, a publicat peste zece volume de proză și poezie, iar ultima carte apărută este „Lumea exotică a Salmei Metivet”, la Editura Dota…

 

 

Distribuie:
Contact / Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]
MedcareTomescu romserv.jpg hymarco

CITEȘTE ȘI

Metex oneminamed Gopo
kiss2025a.jpg dsgmotor.gif
novarealex1.jpg ConsultOptic memco1.jpg
Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

Parteneri media