POVESTIRI DE DUMINICĂ – Dana BANU – Livezi

 

Livada de lămâi 4…

   Roșiile tăiate în bucăți mari și stropite cu ulei de măsline dormeau pe o farfurie albă cu margini de cobalt, alături de brânza feta. Peste ele, Bătrâna Aspasia presărase niște verdeață. Mai încolo, pe blatul mare din bucătăria tavernei lui Demos, trona un coș cu pita grecească. Un borcănaș cu boia afumată privea dornic spre caracatița galiciană.

   Bucatele Aspasiei erau precum ea: robuste, trupeșe de-a dreptul, savuroase și pline de veselie. Deși se îmbrăca doar în negru, Aspasia era mereu veselă și luminoasă. Mereu cu un cuvânt bun de spus pentru cine o privea în ochii ei căprui.

   Râdea mult și se afla mereu în mișcare. Părul îi era ca argintul. Strălucea precum marea în larg când e mângâiată de soare. Când Aspasia cobora dimineața în piața centrală din Sphairia și mergea la cumpărături, parcă era un adevărat amiral. Dinspre ambarcațiunile ancorate la mal, cu catargele albe strălucind în soare, se auzeau vocile skipperilor care o salutau plini de respect, cu o politețe deloc prefăcută. Căpitanii greci erau supușii ei iar Egeea îi era imperiul.

   Dar cel mai bine se simțea Aspasia în bucătăria ei de la taverna lui Demos unde robotea din zori până seara târziu, când își turna din carafa brumată cu gheață, un pahar de vin alb sec făcut în Patras. Bătrâna privea la culoarea de miere a vinului din pahar și își spunea că viața asta a ei nu e rea deloc dar deloc. Ba chiar e de-a dreptul frumoasă!

   Aspasia lucrase aproape toată viața ei – încă din adolescență până s-a pensionat – la un mare restaurant de lux din Atena. Știa să gătească precum nimeni altcineva, tot felul de rețete străine. Dar cel mai mult îi plăcea Aspasiei să gătească mâncăruri grecești. Skordalia celebră, pireul din cartofi cu ulei de măsline, nuci, migdale și usturoi. Pasteli – desertul cu semințe de susan și cu miere. Loukaniko – cârnații de porc uscați.

   Aspasia îl privea pe Demos ca pe fiul ei iar pe Emanuel ca pe fratele lui mai mic și mai neștiutor în ale vieții. Îi era cumva milă de bărbatul acela puternic în aparență dar atât de neajutorat în fața vieții. Mereu făcând un pas în urmă. Mereu purtând cu el ca pe o amuletă o lămâie. Părea nebun de legat. Poate și era. Dar bătrâna îl iubea.

   În serile în care Emanuel al ei venea la tavernă, bătrâna Aspasia se grăbea să îi pună în față felul său de mâncare preferat: yuvarlakia – chifteluțe cu sos Avgolemono făcut cu suc de lămâie și gălbenuș de ou. Îl privea cum își pune tacticos lămâia pe masă lângă el și oftează.

   Pe Petra lui Emanuel bătrâna nu o suporta. Încă una din acele femei care umblă doar să se mărite ca să intre ,,în rândul lumii”. Femei care transformă lumea aceasta într-un loc întunecat, uscat și plictisitor. Au lumina stinsă și o sting și pe a celor care acceptă să stea lângă ele, își spunea în sinea ei Aspasia.

   Viața pe insulă trece ușor adiind printre arborii de lămâi din livada lui Emanuel. Uneori se strâng toți acolo. Întind mese albastre din lemn. Beau, mănâncă, dansează și cântă. Demos își aduce bouzouki-ul său. Vine și formația lui Kostas. Melodiile alunecă prin livadă și urcă încet spre cerul senin. La umbra florilor de lămâi totul pare mult mai ușor. Atât de ușor încât devine parcă etern. Pentru totdeauna. Oamenii devin de un auriu translucid cu irizări parfumate.

   Emanuel zâmbește. Îi este îndeajuns cât și ce are. Câțiva prieteni, o livadă de lămâi, o viață care trece pe insula lui din Egee. Arborii de lămâi zâmbesc și ei privindu-l. E omul lor. S-au obișnuit cu el și cu prietenii lui. Mugurii dau în floare. Florile devin fruct. Verdele frunzelor dă strălucire galbenului cel viu al roadelor. Și astfel, oameni și copaci, trăiesc împreună înconjurați de ape și acoperiți de un cer răbdător.

 

Dana Banu s-a născut la 16 martie 1970 în Târgu-Mureș, a debutat cu poezie în anul 1984 în revista Astra, trăiește la Paris; de-a lungul timpului a publicat în nenumărate reviste și antologii din țară și din străinătate, a semnat cu acest nume de autor volumele de poezie: Poezii din țara lui Elian, 2007; Cântecul samovarelor, 2011; și lumea cinema paradis, 2013; Luna și Îmblânzitoarea de oameni, 2015; Cartea singurătății, 2017; Insomnii orientale, 2023; tot cu acest nume a semnat și volumele de proză: Orașul părăsit, 2000; Ferestre, 2021; O după-amiază cu Miller și Kerouac și alte povestiri, 2022; Lumea exotică a Salmei Metivet, 2024.