POVESTIRI DE DUMINICĂ – Dana BANU – Livezi

Livada de meri 2.

 

Grădinile romane, bizantine și otomane ale Istanbulului. Întâlnirea.

   Bătrânul și-a dorit toată viața o livadă de meri. A tot strâns bani din micul lui salariu de la fabrica Bomonti. Oricare altul în locul lui ar fi renunțat la visul acela care părea tot mai greu de realizat, pe măsură ce banii adunați deveneau mai mulți și timpul trecea. Dar puterea dorinței sale era mult prea mare pentru ca visul să se facă uitat.

   Bătrânul – care era pe vremea aceea un tânăr în putere – s-a îmbogățit din senin, ca urmare a unei moșteniri pe care i-o lăsase un prieten mai în vârstă, despre care habar n-avea că era atât de bogat. Nu făcuse decât să bea ceai, să joace împreună în fiecare duminică table la cafeneaua din cartier și să îl ajute cu mici cumpărături și cu reparații prin casă, de fiecare dată când omul avea nevoie. Știa că e singur. De aceea s-a apropiat de el. Singurătatea lui a însemnat mai mult decât vârsta înaintată a omului, vulnerabilitatea și neputințele care îi deveneau tot mai vizibile odată cu anii.

   Visul Bătrânului de a avea o livadă de meri se născuse în primii lui ani de școală. În vremurile acelea, învățătorul din îndepărtatul sat anatolian își făcuse obiceiul să le povestească elevilor săi despre grădinile străvechi și despre livezile bogate ale perioadei romane și bizantine din Istanbul. Astfel a reușit să sădească în sufletul elevului său marele vis și drumul spre Istanbul pe care mai târziu acesta îl va urma.

   Învățătorul i-a povestit în anii aceia despre bizantinii care au dat multor districte ale Constantinopolelui nume legate de cultura grădinilor și livezilor și despre cum turcii au continuat de asemenea acest obicei. Astfel, există o mulțime de nume de locuri ce amintesc până în prezent de dragostea și apropierea locuitorilor din vechime ai Istanbulului pentru grădini și livezi: Bostancı, Fenarbahçe, Yeşilköy, Bahçekapı, Çınardibi, Çamlıca, Ihlamur, Fulya, Dolmabahçe, Çubuklu sunt doar câteva dintre ele. De asemenea, o mulțime de nume de flori printre care trandafirul mai ales, laleaua, violeta, nufărul, iasomia sau crinul.

   Tot de la învățătorul său a aflat despre grădinile suspendate ale Bizanțului, despre paturile de flori, peluzele, grădinile parfumate de trandafiri și pavilioanele de grădină ale marelui palat bizantin aflat pe un teren în pantă din cartierul Sultanahmet de astăzi. A mai aflat copilul cu ochii mari și hainele rupte și sărăcăcioase și despre grădinile și livezile Istanbulului otoman. Oamenii de acolo, indiferent de clasa din care proveneau, aveau o grădină a lor, mai mare sau mai mică.

   Copilul de atunci s-a gândit că într-o zi va avea și el o grădină a lui. Și pentru că iubea merele, s- a imaginat trecând printr-o livadă a lui de meri și privind bucăți de cer albastru senin printre

ramurile copacilor. Tot învățătorul îi povestise despre grădinile romane, bizantine și otomane în care se cultivau plante pentru a hrăni locuitorii orașului. Despre mulțimea de zone fertile de-a lungul Bosforului ce erau presărate cu chiparoși, stejari, tei, castani, mirt și viță de vie. Interiorul elevului său se colora la auzul acelor descrieri, în nuanțe de vis, răcoroase vara și pline de căldură în iernile aspre.

   Marele Oraș i se arăta în visul de noapte și în reveriile lui de zi precum o perdea colorată și transparentă dincolo de care creșteau grădini luxuriante prin care treceau oameni cu vieți mai fericite decât a lui din copilărie. Un astfel de om avea să devină și el într-o zi, s-a gândit băiatul. Totul avea legătură cu livada de mere de care era sigur că va fi a lui într-o zi. Va cuceri Istanbulul și va avea o livadă de meri doar a lui! De la învățător a aflat băiatul și despre stejarii din jurul fântânii Tophane, despre stejarul din Büyükdere și despre cărțile lui Evliya Çelebi, Eremya Çelebi și İnciciyan, în care sunt descrise în amănunțime grădinile marilor palate de pe Bosfor, aflate în curțile din spatele lor.

   Băiatul continua să viseze zi de zi și noapte de noapte, în micul lui sat din Anatolia, la orașul acela de departe și la livada de meri. O livadă mică și a lui într-un oraș imens despre care știa atunci doar că leagă Mediterana de Marea Neagră și Asia de Europa și că e plin de grădini și de copaci. Copil sărac, toate visele și idealurile lui se ridicau din cărțile pe care le citea cu sete, cărți pe care învățătorul său i le împrumuta încântat că între nenumărații lui elevi din Anadolu – săraci și fără respect pentru învățătură – apăruse în sfârșit unul care se ridica în picioare și privea încântat spre viitorul lui, cu cărțile în mână.

*

   La câteva zile după ce a reușit să cumpere livada de meri din Sarıyer, Bătrânul – care era pe atunci încă tânăr și în putere – în timp ce se plimba plin de încântare prin ea, gândindu-se că pe vremuri sultanii veneau pentru picnic într-un loc precum acesta al lui, a dat peste un băiat care se chinuia să înalțe un zmeu făcut dintr-o pungă murdară.

   L-a privit cu atenție și l-a întrebat: Ce cauți în livada mea?! E livada mea, dacă vrei să știi! Și vreau să ridic zmeul acesta. Ajută-mă!

   Astfel a început prietenia dintre cei doi care va dura o viață întreagă. Viața Bătrânului avea să se stingă înaintea de a băiatului cu zmeul cel sărăcăcios. Dar despre băiat și despre istoria lui, vom afla în capitolele viitoare pe care le voi scrie vara aceasta, înainte de a trece la o altă livadă. Mai devreme sau mai târziu.

Dana Banu s-a născut la 16 martie 1970 în Târgu-Mureș, a debutat cu poezie în anul 1984 în revista Astra, trăiește la Paris; de-a lungul timpului a publicat în nenumărate reviste și antologii din țară și din străinătate, a semnat cu acest nume de autor volumele de poezie: Poezii din țara lui Elian, 2007; Cântecul samovarelor, 2011; și lumea cinema paradis, 2013; Luna și Îmblânzitoarea de oameni, 2015; Cartea singurătății, 2017; Insomnii orientale, 2023; tot cu acest nume a semnat și volumele de proză: Orașul părăsit, 2000; Ferestre, 2021; O după-amiază cu Miller și Kerouac și alte povestiri, 2022; Lumea exotică a Salmei Metivet, 2024.