POVESTIRI DE DUMINICĂ – Dana BANU – Cravan – poezie, box și cocktailuri. Cafeneaua lui Cravan

,,Mi-ar plăcea să fiu la Viena și la Calcutta,/ să prind fiecare tren și fiecare barcă/ să mă înghiți cu fiecare fel de mâncare./ Om de modă, chimist, curvar, bețiv, muzician, pictor, acrobat, actor/ Bătrân, copil, escroc, huligan, înger și demon, milionar, burghez, cactus, girafă sau corb;/ Laș, erou, negru, Don Juan, proxenet, domn, țăran, vânător,/ industriaș, floră și faună:/ Eu sunt toate lucrurile, toți oamenii și toate animalele!/ Ce urmează?/ Ia-ți un aer distins,/ poate vei reuși să lași în urmă/ pluralitatea mea fatală” – Arthur Cravan

   La Paris, la intersecția dintre rue Jean de la Fontaine și rue Gros, în arr.16, se află Cravan. Un bar considerat a fi unul dintre barurile de cocktail cele mai bune din lume. Aparent, nimic deosebit. Copertină roșie. Intrare străjuită de două ghivece uriașe cu plante verzi. Mese mici în față, cu tăblie de marmură albă și scaune alb cu roșu. Pe vitrină, în partea de sus, apar trecute bunătățile oferite de barul cafenea: Specialites de Saumur et Beaujolas. Vin fins. Champagne. Aperitifs de 1er choix. Liqueurs de marques. În primul rând m-am întrebat cine este Cravan. Apoi am cercetat și am aflat. Arthur Cravan a fost un cunoscut dadaist. Nepot al lui Oscar Wilde. Omul a fost în același timp și un boxer renumit. Născut în Elveția. Educat la o academie militară engleză. A călătorit prin America și Europa folosind peste 20 de pașapoarte și alte acte falsificate. A declarat că este cetățean a 20 de țări. Țările prin care a călătorit. Se autodeclara poet excentric și boxer. Cică voia să ,,spargă fața” poeziei moderne. Un personaj! M-a cucerit imediat. Organiza spectacole publice ambulante în care el era în centrul atenției. În aceste reprezentații omul cânta, boxa, își recita textele. După moartea lui, dadaiștii din New York îl fac reprezentantul lor deși artistul nu i-a acceptat în timpul vieții.

   Între 1911 și 1915 îl vedem pe Cravan distribuind o revistă literară ale cărei exemplare le căra cu o roabă, prin tot Parisul. Revista lui. A scos cinci numere din ea. Se spune că nu a existat la Paris în acea perioadă vreun artist stabilit acolo, pe care Arthur să nu îl fi luat în râs în materialele scrise de el și publicate sub diferite pseudonime. Revista se numea Maintenant!/ Acum! În unul dintre numere, ridiculizează autoportretul Mariei Laurencin, iubita lui Apollinaire. Apollinaire îl va provoca la duel. Nu se știe dacă duelul a avut loc. Cert este că Arthur se îmbăta și făcea scandaluri pe unde apuca. Fapt care – împreună cu ideile lui excentrice despre poezie și lume – îi va atrage simpatia lui Breton, Picabia și Duchamp.

   Când începe primul război mondial, Arthur fuge din Paris ca să nu fie înrolat. Fuge atât de repede și de mult încât ajunge tocmai prin Insulele Canare. Pune la cale un meci de box pentru Barcelona, cu Jack Johnson, fost campion mondial. Banii strânși urmează să îl ajute să ajungă în Statele Unite. Johnson îl aruncă însă la pământ pe poetul nostru, după 6 runde.

   Un alt lucru interesant pe care l-am aflat despre Arthur este că a fost atât de mândru de faptul că era nepotul lui Oscar Wilde încât a semnat o mulțime de texte cu numele unchiului său. Ba chiar scrie în revista lui – cea pe care o căra cu roaba prin Paris și despre care făceam vorbire înainte – că unchiul lui trăiește și că l-a vizitat de curând. De asemenea, am mai aflat că a fost și pictor. A avut o expoziție prin 1915, la galeria ,,Bernheim Jeune” din Paris. Pseudonimul pe care l-a folosit ca pictor era Èdouard Archinard.

   În timp ce călătorește spre America, pe vapor îl întâlnește pe Troțki. Fapt irelevant pentru băiatul nostru. Arthur își bătea joc de toate ideologiile și detesta să se înregimenteze. Un adevărat om cu spirit liber! În America o întâlnește pe Mina Loy. Ea va spune despre Cravan că a fost iubirea vieții ei. L-a întâlnit în deschidere la ,,Expoziția Independenților”, când Arthur s-a îmbătat atât de rău încât în timpul discursului său public a început să se dezbrace și să îi înjure pe toți. L-a luat poliția și a fost scos din arest cu mare greutate de prietenii lui. Din S.U.A., Arthur pleacă în Mexic. Îi scrie Minei Loy că este cu adevărat el doar când călătorește. Cică – spune el – cum stă mai mult timp într-un loc, cum simte că devine un imbecil. Îi mai scrie femeii și că nu poate trăi fără ea. Între timp își deschide o școală de box în Mexico City: Escuela de Cultura Fisica.

   Mina îi citește scrisorile și se hotărăște să îl urmeze. Se căsătoresc. Trăiesc în mizerie. Arthur se îmbolnăvește. Mina este însărcinată. Decid să plece din Mexico City separat, pentru a le fi mai ușor să scape de acolo. Arthur era urmărit de poliția secretă americană.

   Cravan și-a cumpărat o mică ambarcație din Salina Cruz. A navigat singur cu ea pe coastă, la Puerto Angel, timp de câteva zile. A încercat să ajungă astfel, din Mexic la Buenos Aires. Nu a reușit. Voia printre altele să ajungă la Paris din nou și să își deschidă o cafenea. Nu a mai ajuns. A dispărut pe mare. Furtuna l-a ucis. Cel puțin așa se spune oficial deși au fost multe zvonuri care au contrazis acest sfârșit al lui Arthur.

   Corpul său nu a fost găsit. Avea 31 de ani când a fost dat dispărut pe mare, în 1918. Mina Loy a născut o fetiță în aprilie 1919 și i-a pus numele după soțul ei: Cravan. După moartea lui din 1918, Arthur lasă în urmă o listă întreagă de ocupații: poet, boxeur, dandy, profesor, flaneur, falsificator, marinar, prospector, tăietor de lemne, bricoleur, hoț, redactor, șofer. De asemenea, astăzi găsim în Paris și un mic bar cu copertină roșie, care îi poartă numele. Nu a reușit să își deschidă cafeneaua dorită în timpul vieții, iată că alții s-au gândit la el și au pus numele unui cafe-bar în memoria sa. Zic să intrăm și noi în el! Franck/ patronul barului ne va primi cu brațele deschise. Este unul din multele localuri Art Nouveau apărute pe la începutul secolului XX. 1911, mai precis. E ridicat de însuși tatăl Art Nouveau, un tip pe nume Hector Guimard. Poți găsi acolo băuturi simple și clasice. De exemplu: un cocktail numit Tunnel, în care se amestecă un strop de Negroni cu puțin vermut sec. Ca feluri de mâncare sunt preferate sandvișurile – mai ales cele cu brânză la grătar – și stridiile. De asemenea și croque-madame, omletă sau mousse de ciocolată. Un gust deosebit îl are și sparanghelul alb din Landes care merge excelent cu cocktailurile preparate de Franck sau de angajații lui. Un cocktail costă în jur de 15 euro. Merită să intri mai ales pentru interiorul Belle Epoque. Și ca să te întrebi cine a fost Arthur Cravan. Sau – dacă știi deja cine a fost – să îți amintești de el. În interior găsim o tejghea cu blat de zinc și oglinzi din argint originale, cu smalțul sărit, ce stau acolo încă din 1911, de la deschiderea barului. Marmura este autentică. De altfel tavanul, frescele și faianța de pe pereți sunt trecute pe lista monumentelor istorice pariziene.

   Istoria acoperă locul cu o perdea auriu-parfumată și melancolică. Te simți excelent gândindu-te la oamenii care au trecut pe acolo de-a lungul anilor. Stăpânii cafenelei-bar sunt doi oameni care știu să își facă treaba. Unul dintre ei se numește Franck Audoux și a scris o carte apărută la ed. Rizzoli, numită ,,French Moderne Cocktails from the 1920’s & 1930’s”. Cuprinde perioada de aur a cocktailurilor adică anii dintre cele două războaie mondiale. O atenție deosebită merită acordată mobilierului din interior. Lemnărie masivă, cu intarsii. Tablouri și fresce reprezentând cai și călăreți sau ramuri de copaci înfloriți. Nu în ultimul rând, ai șansa de a vedea un maestru al cocktailurilor preparând la bar tot felul de licori. E supercalifragilistic! Au tot felul de ustensile de mărimi și culori diferite. Intri în barul acela ca într-o altă lume. Dacă ai ochi să vezi. Dacă nu, treci mai departe. Nu înainte însă de a citi mica mea notă pe care ți-o fac astăzi cadou.

Dana BANU s-a născut la 16 martie 1970, a debutat cu poezie în anul 1984, în revista Astra, este poet, prozator, călător literar și scenarist; de-a lungul timpului a publicat sub acest nume în nenumărate reviste și antologii din țară și din străinătate, tot cu acest nume de autor a semnat volumele de poezie: Poezii din țara lui Elian, 2007; Cântecul samovarelor, 2011; și lumea cinema paradis, 2013; Luna și Îmblânzitoarea de oameni, 2015; Cartea singurătății, 2017; Insomnii orientale, 2023; precum și volumele de proză: Orașul părăsit, 2000; Ferestre, 2021; O după-amiază cu Miller și Kerouac și alte povestiri, 2022; Lumea exotică a Salmei Metivet, 2024…