Poveștile despre femeile excepționale de lângă noi continuă, astăzi, pe Gazeta Dâmboviței cu Irina Cîrstina, istoric și promotor neobosit al muzeelor dâmbovițene.
Cristina ALEXANDRU: Înainte de toate aș vrea să vorbim puțin despre istoricul Irina Cîrstina. De ce ați ales istoria ca domeniu definitor al vieții dumneavoastră profesionale?
Irina CÎRSTINA: Ce întrebare fumoasă, nimeni nu mi-a adresat-o până acum! Cumva, profesorii mei mi-au deschis această cale, în special profesorul Slăvilă Ion de la Colegiul „Vladimir Streinu” din Găești. Se întâmpla în anii 1993-1997 și așa am ales Istoria, de fapt dubla specializare Istorie-Geografie de la Universitatea „Valahia”, unde i-am întâlnit pe prestigioșii arheologi Mircea D. Matei, medievist, și Dragomir Popovici, un neolitician și un om minunat, fie-le vie amintirea amândurora, dar și pe tinerii lectori la acea vreme, Nadia Manea și Margareta Patriche, alături de profesorii Marin Cîrciumaru, Nicolae Ciachir, Constantin Preda și alții. Am ales evul mediu, profesorul Mircea D. Matei mi-a coordonat licența și teza de dizertație, apoi am urmat studiile doctorale la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române. Regretatul Eugen Denize, directorul Institutului și, ulterior, doamna Ileana Căzan mi-au sprijinit căutările. După ani lungi, căci în anii 2000 doctoratele aveau o durată mai mare de pregătire, s-a născut lucrarea “Neamuri boierești din Țara Românească și patrimoniul lor funciar în secolul al XVI-lea”, pe care am și publicat-o la Editura Cetatea de Scaun.
CA: Sunteți una dintre cele mai neobosite promotoare ale muzeului, indiferent de forma sa. Zilnic văd pe pagina dvs personală de socializare referiri la expozițiile, activitățile ce se întâmplă în cadrul muzeelor dâmbovițene. Cum a fost anul acesta de pandemie în care vizitatorii au fost din ce în ce mai puțini? Cum reușiți să mențineți „muzeul viu” în condițiile actuale?
IC: Iubesc muzeul din prima zi, adică din 1 decembrie 2001. Tot ce am văzut m-a „atins”, m-a atras, o curiozitate vie și o dorință de a nu lăsa în uitare oamenii din trecut mă motivează și azi. Prin urmare, am învățat enorm de la toți colegii mei, am intrat în depozitele muzeului de la început, am participat la sute de expoziții, evenimente în muzeu și în afara lui, am dus muzeul în scoli încă de acum zece ani, am derulat ateliere educative pentru sute și sute de copii.
Pandemia ne-am modificat viața tuturor, inclusiv activitatea muzeală. Au dispărut activitățile derulate alături de copii, elevi și preșcolari, însă vizitatorii continuă să vină, chiar dacă în număr ceva mai mic. Contrar aparențelor, și de aici rezultă și activitatea mea pe paginile de facebook ale muzeelor dâmbovițene și pe recenta pagină de instagram a instituției (muzeedambovitene), oamenii din muzeu au fost mai ocupați și mai centrați către patrimoniu, iar eu nu am făcut decât să prezint publicului aspecte care să aducă un strop de bucurie. Au fost reinventariate, adică cercetate în amănunt, colecțiile, atât piesele expuse cât si cele din depozite, a fost verificată starea de conservare, au fost fotografiate mii de piese în acest an, colecții întregi. Așa am reușit noi, colectivul Muzeului de Istorie, alături de Maria Neacșu, colega muzeograf de artă, să oferim un ciclu de 3 expoziții temporare care au avut în prim-plan orașul Târgoviște și oamenii lui. Finețuri din casele tîrgoviștenilor, Povești cu parfum de epocă și acum Bărbăție și romantism. Mirajul Ofiețerului, expoziție care poate fi admirată (și beneficiază de ghidaj gratuit de luni până vineri) până la finalul lunii aprilie a acestui an. Este o ocazie rară, expunem lucrări de artă plastică delicate, așa cu este și o lucrare a lui Nicolae Toniza, cărbune pe calc, dedicată doamnelor Cantacuzino, sau acuarele semnate de Bob Bulgaru. Feminitatea aceasta zărită pe chipurile din portretele și exponatele expuse, contrabalansează cu bărbăția ofițerilor și orașul nostru a avut și instuții militare, și ofițeri demni de amintire: generalul Matei Vlădescu, colonelul Ion Nicolin, generalul Virgil Bianu, Toma Tudoran, Cornel Iliescu, Victor Dumitrescu și mulți alții, chiar dacă nu toți erau născuți aici. Așadar, nu trece o zi să nu semnalez pe măcar unul dintre aceste canale de comunicare fie un obiect de patrimoniu, fie o personalitate, fie să laud activitatea colegilor care nu se văd în prim-plan. Știți, muzeul e viu prin oamenii lui, și chiar dacă nu se vede de fiecare dată, tot ce există în muzeu ne străduim să transmitem mai departe în stare cât mai bună. De aceea, în muzeu nu poți fi singur și e nevoie de echipă. Pentru a evidenția și mai mult rolul echipei, de curând am creat pagina Conservare –Restaurare CNMCD Târgoviște, atât pentru a arăta realizările colegilor coordonați de dr. Daniela Iamandi, dar și pentru a sensibiliza publicul în legătură cu fragilitatea patrimoniului și rolul muzeului în societatea contemporană. Tot pentru a fi alături de publicul care nu se poate deplasa la muzeu, au fost realizate tururi virtuale ale muzeelor și o pagină de youtube a instituției. Accesând pagina www.muzee-dambovitene.ro, și ea în reconstrucție, veți găsi toate aceste repere.
CA: Care sunt principalele proiecte pe care le aveți în desfășurare și de ce nu, ce proiecte aveți în viitorul apropiat?
IC: Cu siguranță, anul 2021 fi un an dedicat patrimoniului, căci nu se întrevăd perspective prea bune pentru reluarea unei activități firești cu publicul. Așadar, alături de colegele Camelia Ciobotaru și Elena Șontea vom finaliza reinventarierea colecției de Artă decorativă – Podoabe medievale, vom alcătui dosare pentru clasare în categoriile Fond Și Tezaur. Pentru public, pregătim o nouă expoziție, a patra din seria dedicată orașului, de data acesta subiectul fiind Toma Tudoran (1903-1975), un ieșean ajuns ofițer al Școlii de Cavalerie Ferdinand I, membru al echipei hipice a României, specialist în cursele de obstacole, participant la Olimpiada de la Berlin (1936).
De asemenea, anul acesta se împlinesc 10 ani de la inaugurarea Cabinetului Numismatic și îmi doresc o reorganizare tematică. Nu e puțin lucru să vezi laolaltă aproape toate tipurile de monede care au circulat pe teritoriul României de azi, alături de podoabe medievale rezultate din cercetările arhelogice și aș aminti aici pe arheologii Radu Geoglovan, Gabriel Mihăescu, Petru Diaconescu, Gheorghe Cantacuzino, Nicolae Constantinescu, Gheorghe Olteanu sau Florin Petrică.
CA: Ce s-a schimbat (dacă s-a schimbat ceva) în anii petrecuți în muzeu? Cum era la început și cum este acum?
IC: Cei douăzeci de ani petrecuți în muzeu au fost ca o călătorie în timp și mă simt privilegiată că am putut să urc în trenul istoriei într-un oraș în care istoria s-a scris cu litere mari. M-am specializat ca muzeograf și expert al Ministerului Culturii pe ev mediu, numismatică și obiecte de podoabă, dar am îmbrățișat fiecare șansă de a aprofunda și alte perioade sau personalități lăsate în umbră. Așa m-am atașat de palatul de al Potlogi și de domnia lui Constantin Brâncoveanu, tot așa am publicat despre viața lui Virgiliu Drăghiceanu, am identificat în oraș casa construită de tatăl său, Nicolae, am scris despre Biserica Roșie și ctitorul ei, iar acum finalizez un studiu despre Constantin Dimitriu, întemeietorul muzeului de la Târgoviște. Comparativ cu începuturile, diferența e dată de tehnologie. Ajungi ușor la cele mai noi publicații, te poti documenta pentru fiecare obiect, apoi comunicarea și colaborarea cu ceilalți colegi din branșă este esențială. Mă interesează ce expoziții se realizează, ce modalități de expunere și de transmitere pentru public sunt abordate, particip la sesiuni și conferințe, am legat prietenii cu oameni pe care îi admir. Îmi place să spun despre mine că sunt un povestitor, că nu mi s-a întâmplat până acum să nu pot transmite, oricui a fost interesat și a deschis ușa muzeului, mesajul de peste timp: fiecare obiect și fiecare om contează, povestea lui e unică.
Aș mai vrea să semnalez publicului că, la inițiativa profesorului și istoricului Mihai Oproiu, anul trecut am reușit alături de colegii Corina Andrei, Gheorghe Olteanu și Gabriela Toșca să publicăm un volum dedicat județului nostru, “Dâmbovița istorică. Așezări, monumente, personalități”, volum masiv (670 de pagini), apărut în condiții excelente la Editura Zven, coordonată de domnul Ion Anghel. Volumul, tipărit cu sprijinul Consiliului Județean Dâmbovița, poate fi achiziționat de la magazinul Curții Domnești și sperăm să fie o lectură plăcută pentru toți. M-aș bucura foarte mult dacă nume precum cel al lui Alexandru Vasilescu (1885-1948) ar fi rostite mai des, căci în volum veți regăsi o descriere inedită a județului redactată de dumnealui în 1930, dar și o selecție a celor mai expresive și valoroase obiecte din patrimoniul muzeelor noastre, alături de informații istorice pentru fiecare oraș și comună. Alexandru Vasilescu nu doar că a fost cel dintâi director al muzeului și bibliotecii județene, dar a fost un istoric a cărui teză de doctorat, dedicată Olteniei, încă este de referință, a predat la Liceul Militar, la Gimnaziul Văcărescu și la Școala de Cavalerie, a fost prefect al județului (1930) și senator (1933). Chipul său, sculptat de marele Vasile Blendea (1895-1988), poate fi văzut în muzeul dedicat artistului gorjean care a iubit, la rândul lui, atât de mult orașul Târgoviște.
V-aș putea povesti la infinit legături între oamenii de peste timp, dar voi încheia cu o mare personalitate care mi-a marcat activitatea profesională, o pierdere imensă pentru societatea românească, aristocratul Mihai Dimitrie Sturdza, născut în 1934, de la a cărui dispariție fulgerătoare se va împlini un an pe 25 aprilie. Dumnealui m-a încurajat să scriu despre familiile boierești, mi-a publicat un mic articol în magistrala Enciclopedie a Familiilor Boierești și mi-a semnalat alte câteva familii a căror istorie să o dezvolt pentru volumele enciclopediei. După o corespondență întinsă pe mai mulți ani, ne-am cunoscut la Potlogi, la Palatul brâncovenesc, iar amintirea unor conversații revelatoare mă vă însoți pentru totdeauna.
Închei prin a vă mulțumi pentru invitație, pentru șansa de a povesti cititorilor despre activitatea culturală într-un muzeu în vremea pandemiei. Nu ezitați, dragi târgovișteni, vizitați muzeele, dați-ne șansa să vă bucurăm!
Facebook
WhatsApp
TikTok
