Domnul Ömer e psiholog. Poartă cămăși roșii ca focul, deschise generos la piept, după modelul balcanic, gitan sau italian. Are o claie de păr negru-abanos cu câteva fire de păr alb discrete pe la tâmple. Folosește un parfum cu miros puternic de mosc. Parfumul i se potrivește. Domnul Ömer emană prin toți porii sexualitate. Ceea ce mă face să mă gândesc la el ca la un perete alb cu mici pete de iederă pe alocuri și linii șerpuitoare ale umbrelor femeilor sale, acoperindu-l. Mai simplu spus, sexualitatea lui masculină mă lasă rece.
Iată de ce:
1 – E medic și dat fiind istoricul meu medical – o copilărie și o pubertate marcate de mizerabilele spitale socialiste românești – cum văd un medic, cum mi se face frică și sar automat pe celălalt trotuar, luând-o la fugă în direcția opusă. Mama România mi-a injectat frica de medici, de polițiști, de învățători, de funcționari, de sistemul literar de acolo, și câte alte frici și complexe. Ura! Ura! Ura!
2 – Bărbații care emit o sexualitate puternică mă intimidează. Îmi vine să arunc cu pietricele în ei. Dar nu tandru, cum o fac în cazul Bosforului, ci de-a dreptul cu bolovani dacă s-ar putea.
Cel mai bun exemplu e Onisim, care e imaginea tipică a bărbatului slav emanând o sexualitate feroce. Femeile se lipesc de el ca magneții. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că nu e un afemeiat iar eu nu sunt o femeie geloasă din fire. Când l-am întâlnit prima dată i-am tras un șut în fluierul piciorului nu doar pentru că râdea de numele meu diminutivizat masculin – apropiații îmi spun Danu sau Dănuț – ci și pentru că mă intimida valul de erotism pe care îl împrăștia în jurul său.
3 – Domnul Omer nu doar că e mai mult decât conștient de sexualitatea sa ci o și exagerează cu orice femeie care nu îi e pacientă. Mișcările clasice ale băieților din „epoca” mea, în fața femeilor care le plac. Apropiere excesivă. Tachinare și ironii aproape jignitoare. Priviri fixe, de desene animate.
Zbooooiiiing! Bărbatul se oprește în mijlocul străzii cu ochii lipiți de femeie. Nemișcat. Aici se presupune că ar fi în erecție dar ipoteticul romantism al situației împiedică Autoarea să introducă asemenea detalii triviale. Bărbatul pătrunde în sufletul femeii. Ah, suflete! Câte partide de sex nebun-pasional se fac în numele tău deși nu ești absolut deloc implicat! Haț! Femeia e agățată.
Next! Cu astfel de bărbați mă împrietenesc imediat pentru că-mi scot numele diminutivizat și masculin din sertar și fac pe Gavroșul inocent. Ei știu că nu sunt chiar atât de inocentă cum vreau să par dar preferă să le fiu mai bine prietenă decât să le stric ”aura” de eterni cuceritori ai femeilor, ridiculizându-i permanent.
Domnul Omer poartă când e la cabinet, pantaloni de costum din stofă scumpă, impecabil croiți pe picioarele lui lucrate la sală. Cam scurte, părerea mea după o atentă observație. Și fundul cam lăsat. Hmm, scuzați! Revin la firul poveștii. Poartă, de asemenea, așa cum spuneam, cămăși descheiate „gitan” la piept. Adoptă o morgă de dur-elegant cu ceas la mână care costă cât o garsonieră de prin vreo mahala din Bucureștiul meu. Îl știu de îndeajuns de mulți ani încât să îi pun câte o piedică de fiecare dată când se dă macho în fața femeilor necunoscute de pe stradă care salivează privindu-l Nu se supără. Ba chiar dimpotrivă. E de vârsta lui Grig și a lui Onisim. Adică mai mare cu câțiva ani decât mine. Bineînțeles că e divorțat! Cine a văzut afemeiați căsătoriți oficial sau nedivorțați? Cine i-a văzut să îi ocolească. Vai de bietele femei care îi țin prin casă. Am cunoscut mulți din ăștia. Nu mi-au plăcut. Deși date fiind numeroasele mele căsătorii și aventuri trecute aș intra și eu într-un astfel de club dacă aș fi bărbat. Dar nu sunt.
Eu sunt Dănuț! Bag iar la înaintare numele diminutivizat masculin, cât să scap inocentă din fraza asta în care nu trebuia să mă bag. Nu trebuia, nu trebuia! În fine, sub tot parfumul de mosc și alura de mascul sexy, de lux, stă pitit un țigănuș turc dintr-o mahala mizeră a portului Medgidiei românești. Crescut într-o casă de chirpici dintr-un cartier de barăci. Fără curent electric, fără apă curentă și sistem de canalizare. Chicago sau Ali Baba cum i se mai spune cartierului, a rămas până azi la fel de sărac. Anual vin la Istanbul de acolo zeci de români de etnie turcă. Muncesc, adună un ban, și se întorc peste iarnă acasă în România în mahalaua din Medgidia, cu case dărăpănate și bărbați cazați regulat la Poarta Albă, închisoarea din zonă.
Dincolo de toate astea, Domnul Omer este de departe unul dintre cei mai rafinați domni pe care îi cunosc. Nu crede despre el că e un om de succes deși evident că este. Spune că e un ratat pentru că nu a reușit să țină o femeie lângă el. Le-a vrut pe toate. Nicio femeie nu și-a dorit din cauza asta un copil cu el. E singur. Foarte singur. Doar el și succesul lui în viață. Unica sa realizare, crede el, a fost că a reușit să își scoată părinții din mizerie. Dar au murit unul după celălalt la nici un an după ce i-a adus la Istanbul și i-a instalat într-o casă cu vedere la Bosfor.
Domnul Omer nu se consideră nici român, nici turc. Spune despre el că e țigan. Detestă să i se spună rom. Crede că e un fel de a-i arăta că îl consideri oarecum inferior, încercând să îl menajezi prostește, să te porți cu mănuși cu el. Puțini suntem însă cei care știm despre el că e țigan. Nu pentru că i-ar fi rușine ci pentru că e discret în ce privește trecutul său. E cel mai bun prieten al lui Grig, fratele pe care eu mi l-am ales în lumea aceasta. L-am cunoscut în timpul unei vacanțe la Erice, în casa lui Grig care încă trăia în Italia pe atunci. Venea și Domnul Omer din Istanbul în vacanță, tot acolo. M-a ajutat mult când am preluat firma și am început să o pun pe picioare.
Nu aș fi scris despre el dar mi-a citit portretele și mi-a spus că vrea și el unul. Asta m-a uimit peste măsură. Ai mei sunt ușor deranjați că îi portretizez. Acceptă pentru că nu au încotro. Uneori îmi reproșează că exagerez sau îi pun în lumini stânjenitoare. Eu râd și îmi ascut creioanele. Când sunt la Istanbul, eu și Domnul Omer stăm amândoi pe o băncuță în port la Eminönü. Ronțăim fistic cumpărat din Bazarul Egiptean și privim feriboturile și navele care trec. Ne e bine împreună. Ne-am obișnuit unul cu celălalt. M-a ajutat când, după vaccin, mi-a fost foarte rău și am intrat în panică. Am crezut că mor cu adevărat, la propriu. Citisem tot felul de inepții pe rețeaua socială românească și m-au marcat. Domnul Omer a vorbit cu mine la telefon și mi-am revenit imediat. Când vorbim unul cu celălalt ne spunem pe nume. Suntem prieteni destul de apropiați. Când vorbesc despre el și nu e de față îi spun Domnul Omer pentru că e unul dintre cei mai domni bărbați pe care îi cunosc. Îmi place să stau cu el pe banca aia din port și să vorbim în românește. Ne purtăm amândoi viețile prin lume și uneori obosim. Atunci ne face bine să ne vedem și să numărăm vapoarele împreună, în port.
– De ce porți ceasuri scumpe și urâte la mână, Omer? l-am întrebat într-o zi.
Și-a scos ceasul de la mână și l-a aruncat în apă.
– Vezi, asta doar un țigan poate să facă! Mi-a spus, mândru de el, râzând în hohote.
– Stai liniștită. Nu era un ceas original. Mi-a mai spus apoi.
Domnul Omer și gesturile lui extravagante. De ziua lui, în fiecare an sparge farfurii în locanta rusească împreună cu Onisim, Grig, și desigur cu mine. Acompaniat de lăutarii care ne cântă muzică țigănească rusească. Suntem toți în delir după muzica aia. Nicio petrecere fără ea nu are culoare. Mie îmi mai place și muzica țigănească ungurească. Precum lui Cioran. Ha! Dar nu în exces. Domnul Omer iubește femei de o noapte și apoi le face cadouri exorbitante. Are o mașină de fițe, decapotabilă, cu care îl plimbă uneori pe Ali Zbârlitul și pe alți copii săraci, prieteni de-ai lui de pe stradă. Merg și eu cu ei deseori. Îi place să claxoneze când ajunge în mahalaua lui Ali Zbârlitul. Copiii ies în fugă să vadă ce le-am adus. Părinții se bucură și trimit semne de respect și de dragoste. Pe mine mă numesc „Franțuzoaica Rusului”, Domnului Omer îi spun însă „Omer al nostru”. Îmi cumpără tot buchetul de baloane de la vânzătorii stradali ,nu doar unul. Apoi le dăm drumul de pe acoperișul clădirii sau de pe Podul Galata, și aplaudăm.
Îi place să mă ducă la cofetării de lux, asemenea Bunicului Ozgur, și mă urmărește când mă holbez la prăjiturile de fițe. Odată s-a tăiat cu un cuțit la mână, ca să arate că are dreptate. Dacă vede o femeie pe stradă care îl atrage, lasă tot și merge după ea. Desertul din copilărie care îi place cel mai mult e mămăliga rece cu zahăr. Intră în vorbă cu toți șmecherii din mahalale. Se bate pe umăr cu ei. Colecționează seturi de tacâmuri din argint cu 1001 de lingurițe și ustensile pentru melci, pești, brânzeturi și alte alea. Și nu doar că le colecționează, știe și să le folosească. A făcut o pasiune pentru Anticarul Fuat. Merge săptămânal să cumpere de la el câte ceva.
E psihologul unor celebrități ale zilei. Uneori alergăm desculți pe faleza Bosforului. Acum câțiva ani i-a spus lui Onisim că dacă mă va face vreodată nefericită bagă cuțitul în el. Onisim l-a băgat atunci în mă-sa. În rusește, e drept, dat toți am înțeles. S-a lăsat o tăcere de mormânt. Eram la un chef în Trapani, coborâți din Erice. Băuți toți. Grig era pregătit să sară la o adică să îi despartă. După un moment au râs însă amândoi deodată. De atunci au rămas prieteni la cataramă. Nu am înțeles acel moment dar sunt doar o femeie iar lumea bărbaților nu îmi e cunoscută pe de-a întregul. Până și eu mă surprind pe mine însămi uneori, cu reacțiile mele. Darămite bărbații!
Pe scurt: Domnul Ömer e un băiat din patria mea. Uneori vorbim românește în mijlocul Istanbulului și ne simțim mai aproape de țara natală. Când ne e dor de ea, ne căutăm. Ne ajutăm unul pe celălalt. Domnul Omer e unul dintre cei mai domni bărbați pe care îi cunosc. Domnul Ömer e prietenul meu. (Din volumul în devenire „Portrete”…)
Dana BANU e o scriitoare prea bătrână ca să moară, ca tot poetul normal, tânără. A debutat în revista Astra în 1984. Poartă des 2 cozi împletite și are 3 pseudonime literare. Are 51 de ani, dar spune că bate spre 60 pentru ca toți să se mire cât de tânără arată. Trăiește în Paris. Iubește să scrie, îi plac oamenii, macarons-urile, zeppelinele și baloanele colorate.
Facebook
WhatsApp
TikTok
