1.
Restructurare
Alunecă ușor
un porumbel al păcii
pe acoperișul Lumii.
Pare că se răstoarnă
sensul într-un tăvălug
al unei centrifugi
aleatorii, că ochii nu
mai știu să vadă și
buzele să glăsuiască.
Se scrie și rescrie Legea
absurdului, ordine nouă
pentru furnici privite
prin lupă și merg toți,
într-o mișcare, fără să
știe unde, pentru ce.
E totul o oglindă
deformată, o Cale
întretăiată de dureri
mute, căci nimeni nu
mai știe să asculte
și toți au uitat să simtă.
La capătul puterilor vei fi
doar tu cu tine.
2.
Șah
Suntem machete reduse
la scara unui fir de nisip
într-un deșert nesfârșit
și dunele par a se repeta
într-un imprimeu atent ales
de cineva mai mare. Călcăm
precaut spre depărtare, acolo
unde linia orizontului știe
să se dilueze într-un joc de
acuarelă, acolo unde ne simțim
mai mici și mai umani.
E calea. E singura împletitură
care ne ține la un loc destinele
mărunte scrise cu o caligrafie
încurcată și noi, mereu alții,
rumegăm viața mereu la fel,
de la prima respirație. E greu
să nu îți dai voie să admiți
că tot ce e în jurul tău nu-i
altceva decât o imprevizibilă
întâmplare, în care ultima
mutare de pe tablă nu-i a ta.
3.
Confesiune
Mărturisesc
fapte bune
în fața
oglinzii
ca să o spăl
de atâta eu.
Vreau
să-i dau
un exemplu
de frumusețe
interioară,
exterioară
și centrală,
prin negație.
Mișcarea
NUNU
ar trebui
să mă
definească
drept
notă de subsol
a unui manifest
plin
de apariții,
dar extrem
de nehotărât.
Oare…?
4.
Retrospectivă
Expoziție
de stări și întrebări
etichetate,
semnate,
analizat filosofic
pe simeze
puțin cam șubrede.
Ascult o voce
spartă
de știe-tot
oferind gratuit
verdicte
cu privire
la consistență,
calitate,
concept,
compoziție și
câte și mai câte.
Nicicând arta
de a fi
nu a fost
mai discutată.
5.
Alb
Te strânge în tăcere
îmbrățişat
mică şi obscură
camera ta.
Ridici privirea,
o arunci
printr-un ochi
de geam
sau de sticlă
înghesuit
incomod,
dar necesar.
E al tău,
al lumii?
Nu ştii
de ce
şi unde
te uiți.
6.
E orbitor de alb
afară
şi sub penița ta,
atât de alb
încât ai vrea
să laşi o urmă,
o pată,
un semn,
să calci în picioare
atâta neînceput
ce sfidează.
Totuşi
ochiul tău nu lasă
lumina plină
înăuntru.
Rămâne goală
camera,
hârtia,
ceaşca.
Rămâne gol
trupul
dezvelit de ceea ce porți
afară,
sub ochii lor.
Te strânge în tăcere
albul.
7.
Semn
Încerci
repetat, ritmic, cu râvnă,
să afli
un semn, o hierofanie.
Te semnezi.
Și începi să umbli
pe trasee,
pe autotrasee
negre pe alb
și pe tine.
Faci un pas,
un dans și un gest
sclav al unei structuri
din fața ta și
din spatele
Creației.
Cui?
Îl bați
ritmic și cu râvnă
ca să lași
un semn.
8.
Concept. Logos
La început era
Cuvântul.
Apoi
un joc personal
de-a Dumnezeu
Eu.
În Eu, eu
Sunt Dumnezeu
Și scriu imagini
pentru Logos
și el construiește
ce văd
eu.
Forme
litere
cuvinte.
Dar ating
Eu oare
Conceptul?
Sau mă pierd
în Imagine?
9.
Necuvinte
Incomode
îmi umblă prin
minte.
Te mint
ad litteram în imagini,
căci litere
nu știu.
Nu mi-au fost
niciodată prietene
aceste forme
fragile de porțelan
cioburi tăioase
pline sau goale
de duh
gol
sau mort.
Cuprind și risipesc.
Pierd.
Facebook
WhatsApp
TikTok
