1.
osânda
apoi ne întorceam toți pe la casele noastre
nimic de consemnat în istorie
prin întuneric trăgeam la galere
sfântă sclavie jilav destin
ieșeam din fum
din zile și din trupuri
cum lumina dintr-un astru cu nume prelung
numai ce apăruse o lună pitică
hăt departe peste blocuri cale de-un vers și ceva
când sângele dădu în clocot
mahalaua se trezi cu zgomot la viață
și-n garduri vii sclipătul nopții încondeia cu patimă
cumpăna asfințirii dinspre apele curgătoare ale Mureșului
eram din ce în ce mai puțini
pământul nu mai avea răbdare cu noi
îl învârtisem pe degete până la epuizare
coborâsem și urcasem pe el în genunchi și în coate de 1000 de ori
nu mai aveam contur
uneori ni se părea
că suntem doar urmele părinților
atunci trăgeam cu praștia în nori
și ne bucuram privind spre firul ierbii
ce dădea în soare chiar din mormintele lor
corăbiile noastre vor duce mereu înspre niciunde
inutile cuvinte
2.
câteva zile și nopți alături de mine
nu eram singurul om
ce venea să rostogolească norii prin ceruri
în luna aceea a lui marte spre asfințit
scriam citeț pe suprafața apei
eu nu trăiesc firescul
ștergeam totul apoi și o luam de la capăt
eu nu vreau să trăiesc
într-un avion de hârtie
într-un nod de batistă
într-un ciudat trifoi cu 4 foi
eu
nu
nu
nu
nu îi înțelegeam pe oamenii aceia cu aripile lor de ceară cu tot
ar fi trebuit să luminez ca întotdeauna
să cânt pe la porți închise și să tac apoi
cu naturalețea frunzei de viță de vie surprinsă de soarele ce-i inventa culoarea
într-o zi mi-am cumpărat ghete noi
erau mai mici cu un număr
întotdeauna m-am gândit la mine ca la un om cu ghete strâmte și drumuri lungi de străbătut
nu aveam dreptate
ajungeam mereu la capătul drumului înainte ca el să se termine
în altă zi am măsurat singurătatea și am înțeles că ea ține cât mine
atunci mi-am spus că nu am dreptate
deși tocmai veneau alte vremuri
nu aveau nimic de spus
erau mult prea singure fără de mine
apoi într-o seară am început să iert
cu o dexteritate uluitoare
anulam
anotimpuri (întotdeauna se împrimăvăra deodată și nu apucam să termin de scris pe ape eu nu eu nu eu nu….)
2 sau 3 certitudini (întotdeauna eram de o nesiguranță uluitoare m-am născut la ceasul 12 din noapte undeva la o răspântie)
câțiva bărbați care m-au iubit (întotdeauna plecam la timp cât să-mi iubească absența s-a consemnat în istorie dana banu fuge mereu la timp doar de ea potrivit)
într-o noapte ca toate nopțile am ajuns la grădina zoologică
m-am așezat cuminte într-o cușcă și am început să iubesc oamenii
ei mi-au dat
pâine uscată
apă
niște suflet cu împrumut
2 coperți
și câteva pietre
mă inventau mereu din cuvinte spunând că eu trăiesc
într-un
avion de hârtie
într-un nod la batistă
pe cea de-a patra frunză a unui trifoi
aveau dreptate sau nu
important e că eu am măsurat singurătatea
și nu mă întorc niciodată din drum
am ghete prea strâmte
3.
iubesc
îmi iubesc prietenii
cu disperarea celui care mai are în fiecare dimineață încă o zi de trăit
scriu dintotdeauna poezii pentru ei
le dăruiesc nume noi ce rămân tatuate pe fruntea lor și strălucesc naiv
iubesc trenurile care opresc în fiecare haltă
bătrânii care nu au trăit degeaba
țigările elvețiene muratti azzuro cu filtru
(asta și pentru că ador să citesc mereu când mai scot o țigară din pachet „smokers die younger”)
iubesc
utopiile
inocența
toamna
soarele
și tenișii albi
cred că într-o zi voi ajunge stăpânul citadelei
dar mai am până atunci multe chibrituri de aprins la marginea lumii
iubesc încă
imaginea lui Ioan Viorel Bădică stând în Croco și bând o cafea printre oameni ce nu aveau nimic de spus
bicicleta roșie a lui Neil (Lupșa V. Ioan) din fața restaurantului pescaru din cluj
vocea lui Călin Nemeș recitându-mi poeziile despre nori
mâna tatălui meu luminând mahonul vechi al mesei din sufrageria casei din târgu-mureș
chitara lui Lie
nebunia lui Miau
pletele lui Cristian M. și câinele nostru cel roșu care latră uneori de la marginea memoriei
Transilvania cea din ce în ce mai departe de mine
soarele
desigur și
luna
iubesc fiecare zi pentru seara ce-i va urma
și mai ales
mă iubesc pe mine însămi
4.
inventatorul
am inventat sori ce nu au luminat niciodată
fântâni din a căror apă nimeni nu a băut
orașe părăsite de oameni
primăveri cu surâs de toamnă
lei de catifea lupi de cenușă
ceruri transparente
când să mă bucur de toate acestea
eram deja prea departe
cândva se va spune și despre mine
era odată unul mic și enervant
care tot inventa nimicuri
da’ ce folos
nu știa să se bucure de ele
5.
cum e să suferi din dragoste?
habar n-am cum e să suferi din dragoste
mi se pare totuși anost să cazi cu zgomot la podea
în așa fel încât să te audă toate vietățile înconjurătoare
cum îți sufli nasul din 2 în 2 minute în șervețele de unică folosință
să bei până crapă ficatul în tine
să urli prelung înspre lună când alții dorm obosiți după încă o zi înfloritoare de muncă:
„fii tu lângă mine, gândește-te la mine”ăsta fiind un vers din cărtărescu pun ghilimele
virgule nu pun nici dacă mă îndrăgostesc
uite așa
ca să-mi strige toți de peste garduri
ești insensibilă
mortală
muribundă
și mai ales
fără de suflet în tine
păi
mai bine
iminent
decât eminent iubitor de-un singur om
pe care să-l așezi făclie la creștetul nopții
mai bine mort decât viu
mai bine viu și lucid decât îndrăgostit
ce e cu îndrăgosteala asta care mută stelele din cer în ochii vreunui anonim enervant
cu ticuri și fixuri cu burtă prea mare sau părul prea lipsă?
ce e cu ea habar n-am
de ce oamenii se comportă ca niște mecanisme stricate?
cum vine primăvara
hop și pupăturile cifra 2 ridicată la rang de înaltă putere ghiocei inimioare de pluș
curg poezii de alcoov și dulcețuri mucegăite
eu m-am născut toamna
ca să fie clar
la mine acasă martie 16 se întâmpla în mijlocul toamnei
urăsc din tot sufletul meu:
primăvara cu ghioceii ei firavi și cu iarba ei verde cu tot
când simt că apare mă ia o depresie cale de 3 luni și ceva
și nu mă las nu mă las până nu scriu repede scurt și direct
10 poezii cu teniși albi în picioare
nu mă las
dați-mi dracului cadou de ziua mea un bax de șervețele din alea de unică folosință
și mai ales
spuneți-mi și mie
cum e să suferi din dragoste?
că vreau să învăț
nu de alta
da’
să ajung și eu în rândul lumii
Facebook
WhatsApp
TikTok
