1.
copilul de mine
am fost astă-noapte acasă
tu erai plecată mamă să cumperi pânză albă pentru rochia mea de târziu
am trecut prin fața casei și nu am intrat
știam că nu ești acolo
acuma îți scriu ca să-ți spun că nu m-am schimbat
încă număr trenurile fug după ele
și fac semne cu mâna oamenilor care pleacă departe
o stea căzătoare vine în fiecare noapte la ușa mea
cu siguranță e trimisă de tata
îmi aduce vești de la tine semnez de primire și uit de fiecare dată să le citesc
pe aici e toamnă și soarele se poartă frumos cu mine
dar nu e acasă mamă
aici oamenii locuiesc în blocuri
nu folosesc niciodată chibrituri
se ceartă mereu unii cu alții
și când le spui servus privesc mirați a îndepărtare
am să mai caut o vreme umbra zilei de mâine
doar o vreme pe aici
am fost astă-noapte acasă
m-am întors spre dimineață
cu ultimul moment care a avut ca de obicei întârziere
de fapt nu voiam decât să îți spun că
martie 16 îți mulțumește
atât
2.
înserare cu mine
nu îți mai fie teamă dragul meu
nu am să mor prin toamnă pe înserat sau în ochi străini
mereu voi odihni albul mâinii mele pe umărul tău
fă tumbe și râzi dansează cu mine pe străzi
oricum nu e nimeni aici
ar fi trebuit să ne naștem dincolo de tranșee
printre săbii tremurând pe gâtul celor care nu ne-au iubit
vor veni alte zile
alte nopți ne vor măcina atât de subtil
măștile fardurile trupurile
prin marginea lumii ridicată vom privi
oamenii aceștia colorați de noi
cu albastru copiii cu verde femeile cu roșu bărbații
le vom face case din trestie poduri de aramă vieți de catifea
ne vor ucide probabil în cele din urmă pentru a-și schimba culorile între ei
uite
număr iar pietrele cubice din orașul meu de acasă
de fiecare dată ies mai puține
cu un pas al meu lipsă acolo
de fiecare dată mai departe de el mai aproape de tine
degeaba degeaba cântă pena corcodușa la geamuri pe înserat
au plecat craii și noi odată cu ei prin amurguri
rupte în fugă sfâșiate rochii de mirese dantelate cabrate uitate
unde se duce gândul tău pentru mine când trece
și cine e cel care închide noaptea poarta cetății?
3.
cum am pierdut poezia de azi
m-am întâlnit cu o poezie
era a nimănui și a mea s-ar fi vrut
ce umbli de nebună pe aici am întrebat-o
nu ai casă masă copii
ceva de tricotat înnodat matlasat
privea într-o parte peste umărul stâng
nu vezi că nu e nimeni acasă ce te tot uiți
au plecat să te caute
prin toamnă prin iubire prin boală prin moarte
vezi de oamenii ăia că răscolesc pământul din cauza ta
ia-i acasă și dă-le ceva de mâncare
și pune ceva pe tine transparento
nu te mai uita că iar ai greșit ziua locul anul omul
acuma ce să fac eu cu tine
scrie-te-ar alții să te scrie
că m-am și enervat blazat îndurerat
n-am ce face cu tine
mai bine ia un covrig ține și 10 lei
ia-ți un batic și acoperă-ți capul
au murit destui privindu-te degeaba
a plecat o poezie astăzi din casa mea
când am dat-o afară m-am gândit că
o vor scrie alții
alții mai bine și mai frumos
mai cu folos mai cu prin os
când am strigat după ea să vină înapoi era deja scrisă de altul
stătea în sertarul lui
tricota înnoda matlasa
când se gândea la mine
amarnic râdea
Facebook
WhatsApp
TikTok
