1.
vocile nopții
încă viu. cobori apoi taci îndelung. un om și vocile nopții.
blocurile devin primitoare. aproape umane. o lumină la marginea gropii comune.
un câine roșu aleargă pe o câmpie albastră.
cerul atât de aproape și dumbrava înrourată din mijlocul camerei.
oamenii au voci. oamenii pleacă în lungi convoaie spre noapte.
uite:
vin dimineți scrise de alții. vine șarpele alb ascuns până acum la temelia casei albe.
vine moartea cea bună și caldă. se revarsă în cascade peste formele atinse de tine în grabă.
*
ierburi înalte soldați în marș forțat ziduri. dacă faci un singur pas ești pierdut.
vine linia orizontului și te înghite cu totul. vin zăpezile și te acoperă. vine o inimă de piatră.
îți ocupă locul de veci pe care l-ai plătit în rate cu bună-cuviință ani omenești de-a rândul.
palid și blând trupul dă semne de oboseală
deși îți promitea o călătorie prelungă spre fabuloase locuri de vânătoare.
soarele roșu peste un lan de grâu plin cu păpuși de cîrpă. încerci o emoție. nu reușești.
treci mai departe.
*
la fiecare fereastră un orb descrie lumina în cercuri concentrice.
geamurile încep să tremure. nici nu trăim îndeajuns nici nu scriem până la capăt.
dacă ridic o mână am să mă prind de ultima stea a nopții și am să mă ridic în văzduhuri cu ea.
ehehei să vezi atunci strălucirea cerului peste apele negre.
ehehei să vezi atunci peste pâcla densă și lăptoasă a lumii aburul trandafiriu al uitării de sine.
acum însă tragem draperiile și intrăm în dumbrava înrourată din mijlocul camerei.
până spre dimineață vom vâna vulpi care lasă urme roșii pe zăpadă.
până spre dimineață vom dansa nemuritori sălbatici și liberi cu salbe de foc atârnate la gât.
asta desigur pentru aducerea aminte a plăcutelor părți exacte ale vieții.
pe străzi trece noaptea și vocile ei o urmează.
2.
spre îndepărtatele câmpuri de gheață
năvoade aruncate peste marginea lumii
oameni cu stigmate la vedere și teama plutind peste ape
cuvintele(pânză aspră și deasă bine țesută) acoperă aburul nopții
cum ai întins o mână spre soare cum ai decupat luna dintr-un cer de carton
cum ai ridicat corturi transparente în drumul taberei și ai îmblânzit lei furnici și hiene pe calea victoriei
multe semne lăsate în urmă vânătorii de vietăți fericite le vor urmări cu atenție
am traversat cu luare aminte și asta m-a liniștit cumva cât să îmi privesc mâinile în tăcere
ele nu mai desenează cu cretă pe asfalt orașe îndepărtate nici nu mai încălzesc umeri firavi
o perdea de mătase aruncată peste realitate
cartierele vechi luminate de felinare albastre
niciun om doar bărci în derivă cunoșteam drumul
nu mai știu dacă eram farul sau ceața
devenisem parte dintr-un peisaj straniu
populat cu umbre dizgrațioase
dar noaptea era primitoare
zorii ne-au mestecat cu indulgență cu multă răbdare
ne-au scuipat apoi peste acoperișurile unor case învăluite în fum
am râs și am plecat mai departe traversasem deșertul
ne așteptau de acum imensele câmpuri de gheață
3.
un fel de rânjet acoperă cerul
știu că lumea e o dimineață
când îți spui e prea târziu
o zi când plouă mărunt și tragi jaluzelele
aprinzi veioza și ea devine un soare mic și al nimănui
(un fel de rânjet acoperă cerul nici n-ai curaj să privești înspre el)
o limuzină de lux în care ți-ai dori să aprinzi un carpați fără filtru de timișoara
apatie lumină tăcere
liniștea
apoi
un urlet în semiîntuneric
oameni câini gâze poeți prozatori săraci țigani
gândaci lei girafe elefanți
și iar oameni(ăștia par din ce în ce mai mulți)
o menajerie întreagă
e ca blocurile alea construite prin anii ‘80 în ungheni(un sat de prin ardeal)
blocuri cu 4 etaje și cu wc în curte
știu că lumea e acolo unde respir transpir inspir uit să expir
(un fel de rânjet acoperă cerul nici n-ai curaj să privești înspre el)
o mulțime de amănunte care odată cu trecerea timpul devin obsesii
un loc gol sau poate un azil de noapte
în coșul pieptului teama
stingem veioza
și lumea
cinema paradis
Facebook
WhatsApp
TikTok
