kiss2025a.jpg Euroguard InCaseEnergy 	oneminamed_nav.gif

POEME DE DUMINICĂ – Dana BANU

1.

departe din ce în ce mai departe

din ceață se ridică soarele
o cruce incandescentă la mijlocul drumului
departe din ce în ce mai departe
curajul acoperit cu foiță de aur
multe coridoare
și la capăt mereu deschisă o fereastră
e a ta cu toate luminile ei schimbătoare
cu eu cel la un pas de moarte
inteligent înotând într-un acvariu sublim

*
cât de melancolice sunt tramvaiele dimineața la 5
când orașul e încărcat în tomberoane și aruncat la groapa comună
cât de înaltă bordura unor zile sterpe și nenorocita aia de voce
care tot anunță sfârșitul poveștii

*
prin apropiere se învață iubirea de oameni
dar cum să te apropii de ei
când stai la capătul morții și o privești cu milă
cu foarte mare încredere
ai vrea să îi spui cuvinte frumoase și să-i pictezi pe ziduri ferestre
ai vrea să îi strigi iată-mă sunt aici sunt chiar lângă tine
nesfârșit de aproape
mărturisesc visul

2.

corăbii în larg

departe și demult
în nopți cu febră și cântece de corăbieri nebuni
am îngropat moartea i-am făcut un culcuș moale și primitor
străzile se desfăceau sub luna roșiatică
lanțurile noastre cele de toate zilele au început să geamă a teamă și viu

a fost o vreme cu ziduri și lumânări aprinse
cu dinți mici și haine prea negre cu peisaje reci acoperite de ceață
fiare însângerate pe marginea prăpastiei oameni ascunși într-o durere mută

descoperisem neînfrânarea și o cercetasem pe îndelete
o lume care se termina la capătul nostru
mereu aceeași lume cu ceasornicul oprit la jumătatea nopții

*

deasă pădure ne înconjoară apele au plecat de la noi
am ars de vii apoi din cenușă am ridicat case albe și primitoare
diminețile vin pe îndelete cu milă și nespusă răbdare
lumină reverberații gesturi de oameni care au trăit cu mult timp înaintea noastră

corăbii în larg
benevolență solidaritate umană iertare
și dragoste pentru aproapele nostru cel de departe
un hohot de râs le acoperă pe toate
e hohotul caselor albe în care locuiesc vietăți mici ascunse într-o durere mută

*

cât de frumoși sunt oamenii care pleacă
în urma lor se ridică mereu o lumină
și apele prind a străluci limpede fără de teamă

cât de frumoși sunt oamenii când devin strălucitoare corăbii în larg

3.

o zi de toamnă ca oricare alta

cuvintele au să prindă contur liniștea lor ne va apăra
de lumina care coboară în valuri de fuioarele translucide ale toamnei
o pasăre ostenită o pasăre oarbă ne învață ce e cu moartea și cu zidirile ei

îmi spun privindu-mă în râul albastru de la marginea orașului
dragostea mea tu nu m-ai trădat niciodată
și acesta e doar începutul lumii

tot mai sumbru și mai adânc îndoiala pătrunde în pântecul zilelor noastre

până la urmă un fel de părere de rău
ca atunci când te oprești deodată în mijlocul străzii și-ți spui
uite că nimic nu s-a schimbat în viața aceasta a mea
e vorba doar despre frica de a privi peste umăr
că nu se știe ce o să vină de acolo
poate un hohot de râs poate
piatra aia pe care ai aruncat-o cu praștia în copilărie
și-ai tot așteptat-o aproape juma’ de secol să se întoarcă la tine

din când în când înspre toamnă
privești prin gaura cheii la cât de fericiți sunt oamenii împreună
așa
cuminți ușor îndepărtați

doar la tine vine o tristețe mare
te ia ocrotitor pe după umeri
apoi cu sfială pleacă și ea mai departe

Distribuie:
Contact / Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]
MedcareTomescu romserv.jpg hymarco

CITEȘTE ȘI

Metex oneminamed Gopo
kiss2025a.jpg dsgmotor.gif
novarealex1.jpg ConsultOptic memco1.jpg
Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

Parteneri media