1.
Palida stea a singurătății
la masa ta singurătate n-am stat decât un veac
și acela mort nostalgic
îmbrăcat în versuri seci de nimeni înțelese
chiar te-am iubit deși au fost atâția ani în care
din tinerețe și inocență te-am uitat
la masa ta singurătate am învățat
să fac din spadă torță și din cuvinte felinare stinse
ca fulgerul răzleț prin bezna unei lumi
deprinsă cu praful cenușa pulberea și sufletul sărac
îmi reapari acum imperial-măiastră mai vie decât mine
mai albă decât poetul ce înflorește-n alb copacii primăvara
palidă stea călăuzind pirații
pe-ntinsul unor mări care se vor oceane
mereu ascunsă-n mine blazonul tău îl port
și printre norii iubirii pătimașe
și-n subterana aspră a viciului și-a morții
2.
Liliac alb în aprilie poetul
iar poetul e precum un liliac alb în aprilie
nu un administrator de vise
nu un vânzător de păpădii
frate cu norul care aleargă pe cer
spre atât de străinele zări
vecin de groapă comună
cu cel înfometat singur și trist
lumina lui pe îndepărtatele valuri
ale unei mări fără de nume
călătorește
3.
2 poezii scrise într-o noapte
1…
distanța
ani în șir după ce am plecat mai departe
și nu ne-am mai întâlnit niciodată
și ne-am uitat numele chipul și vocea
distanța dintre noi a continuat să existe
un semn doar al nostru
un pod uriaș de ceață și fum care leagă între ei
doi oameni străini și îndepărtați ca două continente
2…
tăcerea
o noapte întreagă am caligrafiat
cu scrisul meu înalt și frumos
cuvinte prelungi pe foi curate dictando
spre dimineață din toate cuvintele acelea
am reușit o tăcere de toată frumusețea
Facebook
WhatsApp
TikTok
